ALECU DELEU / SEMNE DE CARTE
De câteva zile bune trăiesc cu "Iluzia fericirii", cartea în noua sa ediție a lui Dorian Furtună, subintitulată "cum să înțelegem dorințele și frustrările omenești".
E un adevărat "talmud" la tema "fericirii". Are peste 700 de pagini de text adnotat și o impresionantă bibliografie de 388 de titluri! (librarul din mine a constatat repede cu mâhnire, că titlurile de la mesageria.md sunt departe de a fi numeric în topul listei)) Cum o anunță chiar autorul din start "Iluzia" "e un fel de tratat psiho-filosofic" cu aport complementar din alte multe domenii - fiziologie, antropologie, economie, religie, sociologie, ș.a.Am pornit la acest drum sinuos și excitator al lecturii erudite despre fericire îndemnat auctorial - "vă invit să-mi împărtășiți revelațiile".
Fiind convins de totala delectare care mă așteaptă, mi-am propus totuși în minte de la bun început două lucruri:primul, atenționat și de autor că e o escapadă cu un mare risc de împotmolire în "contradicții flagrante", să las și loc liber, să nu caut să hașurez din prima toate câmpurile în această superfetație de idei și reflecții la tema fericirii;și, al doilea, indiferent unde mă vor aduce peripețiile lecturii, să nu încetez să savurez cotidian clipe de fericire, unele dintre care, recunosc, le consider absolut nemeritate.
p.s. fie-mi voia aș presura în pagini cu nemiluita ilustrații, se pretează
E un album foarte bine făcut, cu o poligrafie excelentă, cu conținut inedit și comod structurat. Calibrat la standardele protagonistului - extraordinarului nostru pictor Mihai Grecu. Nu i se cunoaște tirajul, nici unde este exutat tiparul, și nici isbn-ul și celelalte date editoriale. Fapt e, că volumul a devenit imediat o raritate bibliofilă și artoholică.
"Poetul Ioan Sîrbu este singurul scriitor moldovean din jumătatea secolului trecut care şi-a publicat opera aici, în Moldova dintre Prut şi Nistru" relatează Leon. I. Boga.
Mai mult și cu mai multă ardoare entuziastă despre Ioan Sîrbu găsiți la Iurie Colesnic în Basarabia necunoscută Vol. 2, pag. 32-35
https://blogosfera.md/view-post-v-183259-0-romana.html
iar mai concis și sec - la George Călinescu în Istoria literaturii române, ediția a II-a, la pagina 279:
Ne-am întâlnit cu Leonid Kravciuk în toamna lui '91 la Vinogradovka (Burgugi) de lângă Arțiz, când își făcea campanie electorală pentru președinția Ucrainei în sudul Basarabiei. Încă mesteca din colacul de bun-venit oferit de bulgarii locului, când i-am ieșit în cale pe scările casei de cultură și l-am întrebat:- Pan Kravciuk, poate Ucraina să devină cu-adevărat democratică fără a lichida consecințele pactului Molotov-Ribbentrop și fără să înapoieze teritoriile care nu sunt istoric ale ei?- Nu este o problemă istorică, ci una politică - mi-a răspuns diplomatic, și a adăugat - mulțumesc.În următorul moment au intervenit bodyguarzii, și fiecare ne-am căutat de drumul său.A fost un om important la temelia Ucrainei moderne.RIP
AD
(12 mai 2022)
Așa l-am văzut pe Andrei Pleșu la Chișinău în '91, parcă, sau '92 (nu-mi amintesc cu exactitate anul). I-am solicitat atunci un interviu, pe care l-am realizat la Palatul Republicii și l-am publicat în Literatura și Arta.Întamplarea mi l-a scos mereu în cale pe Pleșu începând cu acea ceremonie de instalare a lui în postul de ministru al culturii în decembrie '89, când am gustat fascinat prima doză de elocință "românească" live în interpretarea duetului Dan Hăulică-Andrei Pleșu.Au urmat numeroasele "nici așa, nici altminteri" din Dilema Veche, luările de cuvânt la lansările de carte de la Gaudeamusuri și Bookfesturi, chiar și unele instantanee din Piața Amzei la tarabele cu salată și spanac - captivante franje de interferență.
Ce mai, am un constant apetit pentru Andrei Pleșu!
