ALECU DELEU / SEMNE DE CARTE
Paralele istorice sunt pe cât de tentante, pe atât și de riscante - istoria, fiind o construcție "cuantică", neliniară, livrează asemănări și deosebiri nesigure, efemere. Unde pui că-i asemănare, de fapt, e un hău despărțitor, iar deosebirile pot avea la fundație similitudini flagrante.
Încercând o paralelă între doi oameni de stat despărțiți de două secole - Robert Stewart, Marchizul de Londonderry, cunoscut cu numele Lord Castlereagh (1769-1822) și Vladimir Putin (1952- ) - constat, că eșecul ambilor politicieni (asupra fiascoului celui de-al doilea, nu cred să mai existe iluzii), totuși, e diferit. Castlereagh a impus măsuri represive în politica internă, a fost foarte nepopular pentru atacurile împotriva libertății, dar cu toate aceste, politicile sale din 1814-1815 au servit delegației britanice la conferințele de pace care au pus capăt primului conflict mondial. Care din politicile lui Putin vor putea fi recomandate posterității, mai mult e o întrebare retorică, sub semnul întrebării fiind pusă însuși existența acestei posterități.
Istoricul Charles Webster a vazut un paradox la Castlereagh, „că nu a fost niciodată un om de stat al cărui idei au fost atât de corecte și a cărui atitudine față de opinia publică a fost atât de greșită". La Putin anvergura ideilor politice nu a urcat niciodată mai sus de interesul unui grup mafiot de menținerea și perpetuarea sa la putere. În schimb, mai abil în relația cu opinia publică, mai bun cunoscător al "stării supușilor cetățeni" (nu pot spune "națiune", că nu e) prin intermediul sistemului centralizat (de stat + privat) de sondare și analiză a big data, mai bun manipulator al opiniei publice e greu de găsit în istorie. Asta, chiar, ar putea Putin transmite posterității, dacă ea îi va moșteni cursul.
În 1822 într-o criză de manie de persecuție Castlereagh s-a rănit în gât cu un briceag și a murit pe loc. Medicul legist a dat un verdict de sinucidere nebună.
Byron a răspuns la vestea morții lui Castlereagh cu o epigramă:
Что? Перерезал глотку он намедни?Жаль, что свою он полоснул последней!
Зарезался он бритвой, но заранееОн перерезал глотку всей Британии.
După toate, nici Putin nu e lipsit de acestă manie a persecuției, problema pentru omenire e că are la el un briceag nuclear...
Nepotrivite-s deloc unele asemănari și deosebiri în istorie!
AD
04.03.2023
De câteva zile bune trăiesc cu "Iluzia fericirii", cartea în noua sa ediție a lui Dorian Furtună, subintitulată "cum să înțelegem dorințele și frustrările omenești".
E un adevărat "talmud" la tema "fericirii". Are peste 700 de pagini de text adnotat și o impresionantă bibliografie de 388 de titluri! (librarul din mine a constatat repede cu mâhnire, că titlurile de la mesageria.md sunt departe de a fi numeric în topul listei)) Cum o anunță chiar autorul din start "Iluzia" "e un fel de tratat psiho-filosofic" cu aport complementar din alte multe domenii - fiziologie, antropologie, economie, religie, sociologie, ș.a.Am pornit la acest drum sinuos și excitator al lecturii erudite despre fericire îndemnat auctorial - "vă invit să-mi împărtășiți revelațiile".
Fiind convins de totala delectare care mă așteaptă, mi-am propus totuși în minte de la bun început două lucruri:primul, atenționat și de autor că e o escapadă cu un mare risc de împotmolire în "contradicții flagrante", să las și loc liber, să nu caut să hașurez din prima toate câmpurile în această superfetație de idei și reflecții la tema fericirii;și, al doilea, indiferent unde mă vor aduce peripețiile lecturii, să nu încetez să savurez cotidian clipe de fericire, unele dintre care, recunosc, le consider absolut nemeritate.
p.s. fie-mi voia aș presura în pagini cu nemiluita ilustrații, se pretează
E un album foarte bine făcut, cu o poligrafie excelentă, cu conținut inedit și comod structurat. Calibrat la standardele protagonistului - extraordinarului nostru pictor Mihai Grecu. Nu i se cunoaște tirajul, nici unde este exutat tiparul, și nici isbn-ul și celelalte date editoriale. Fapt e, că volumul a devenit imediat o raritate bibliofilă și artoholică.
"Poetul Ioan Sîrbu este singurul scriitor moldovean din jumătatea secolului trecut care şi-a publicat opera aici, în Moldova dintre Prut şi Nistru" relatează Leon. I. Boga.
Mai mult și cu mai multă ardoare entuziastă despre Ioan Sîrbu găsiți la Iurie Colesnic în Basarabia necunoscută Vol. 2, pag. 32-35
https://blogosfera.md/view-post-v-183259-0-romana.html
iar mai concis și sec - la George Călinescu în Istoria literaturii române, ediția a II-a, la pagina 279:
Ne-am întâlnit cu Leonid Kravciuk în toamna lui '91 la Vinogradovka (Burgugi) de lângă Arțiz, când își făcea campanie electorală pentru președinția Ucrainei în sudul Basarabiei. Încă mesteca din colacul de bun-venit oferit de bulgarii locului, când i-am ieșit în cale pe scările casei de cultură și l-am întrebat:- Pan Kravciuk, poate Ucraina să devină cu-adevărat democratică fără a lichida consecințele pactului Molotov-Ribbentrop și fără să înapoieze teritoriile care nu sunt istoric ale ei?- Nu este o problemă istorică, ci una politică - mi-a răspuns diplomatic, și a adăugat - mulțumesc.În următorul moment au intervenit bodyguarzii, și fiecare ne-am căutat de drumul său.A fost un om important la temelia Ucrainei moderne.RIP
AD
(12 mai 2022)