ALECU DELEU / SEMNE DE CARTE
Cine cade pradă profețiilor lui Lucian Boia (eu - de fiecare dată, ca și celor ale filosofului politic Vladimir Pastuhov, de altfel), deseori riscă să fie cuprins de disperare în fața nebuloasei viitorului. Boia ne avertizează casandric: "ceea ce probabil că nu reușim să ne imaginăm este tocmai ceea ce se va petrece în realitate". Punct!
Și, când tocmai, să-l credem, având la îndemână azi destule semne, istoricul-vizionar ne administrează milos și un imbold încurajator: "oricât ar fi de nesigur deznodământul, e mai profitabil să fim parte a jocului decât sa rămânem în afara lui".
În scurta-i sinteză despre cum se întâmplă Istoria, în spatele unor enunțuri sobre ale lui Boia, colcăie o mare pasiune pentru misterul ei. Molipsitor!
Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istorieihttp://mesageria.md/single/carte/istorie/un-joc-fara-reguli-despre-imprevizibilitatea-istoriei
(P.S. chiar dacă s-au "învrednicit" să primescă wildcard-uri și invitații la joc, echipele aliniate în ultimele decenii de RM (și de România) s-au mulțumit să vină la stadion, dar să nu iasă din vestiare...adică, nici așa, nici altminteri...) AD
Ce să mai adaugi la o dezbatere de un centenar și jumătate, care a devenit un capitol central în istoria ideilor românești și nu numai?!
Dacă e destin, fatalitate, e normal să fie "inevitabil"! Totuși, acestui "cojoc" al fatalității nefaste noi (nu numai moldovenii, ci toți românii, locuitorii spațiului mioritic) i-am găsit "acul" - acel spirit mioritic exprimat prin voința de a preschimba destinul nefericit, de a transforma moartea în nuntă mistică, în liturghie cosmică. Triumful asupra propriului destin - ăsta-i sensul mioriticului pentru mine, un asemenea proces e departe de a trăda o resemnare pasivă, e contrariul său. AD
https://youtu.be/_xb1ltzr1rs
Probabil, mai mulți ne vom recunoaște mamele și învățămintele lor simple și protectoare în pasajul de mai jos de la Radu Mareș: "Să supraviețuiești după ce ai pierdut absolut tot și s-o faci cu demnitate, pentru că nu ești doar tu singură, nu doar despre tine e vorba. Să faci totul din nimic, ca-n Ciorbă de bolovan, povestirea lui Voiculescu din vechiul manual de citire. Și asta, zilnic. Să ții fruntea sus, să te vadă astfel cei care pândesc. Nu le da satisfacție. Nu-ți pierde cumpătul nici dacă vine lovitura, încă una, rabdă și taci.Direct și cu voce tare, autoritar sau aluziv, uneori încifrat, toate astea ea m-a învățat".
Din ceruri Mama, primul meu mentor și veșnicul ocrotitor, continuă să ne apere de ceva neștiut. AD
Am făcut această fotografie în curtea muzeului din Dion de la poalele Olimpului. Negăsind niciun fel de indicații cu privire la grupul statuar, în sinea mea l-am numit "Sofiștii". Mi-am și amintit (amintit e un fel de a spune, că de fapt, n-am uitat niciodată) de primul meu referat studențesc la istoria antică, un fel de botez al meu pe făgașul magistra vitae intitulat "Opiniile politice ale lui Socrate" și războiala retorică a marelui filosof cu cei mai savanți dintre sofiști.La originea lor, sofiștii au fost simpli profesori, care colindând orașele elene predau arta de a vorbi și a discuta. Ei trăiau din învățământul lor și au prefigurat întrun fel intelectualii moderni. Hegel i-a numit adevărați maieștri ai Greciei, iar Platon - șarlatani și negustori de iluzii!Nici nu vreau să-mi închipui ce-ar fi zis Platon despre politicienii noștri, descoperind adevărații negustori-manipulatori corupți, înșelători și ...fără cap. AD
Această carte a sa Mihail Manoilescu a redactat-o între două arestări (19 decembrie 1945 - 19 decembrie 1948), ultima - fără întoarcere - moare în închisoarea din Sighet în 1950.Pe coperta manuscrisului indicase: "Se va publica numai după moartea mea".Galeria de portrete cuprinzând personalitățile lui M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza, M. Eminescu, P. P. Carp, Al. Averescu, N. Iorga și C. Stere, ar putea fi completată fără a o "șubrezi" cu cea al lui M. Manoilescu, el însuși purtând toate însemnele, pe care le-a catalogat drept constante afective și spirituale ale marilor moldoveni. Trăsătura fundamentală, cea care definește ființa marilor moldoveni după Manoilescu este "dezinteresarea de sine și lipsa instinctului sau a voinței de apărare personală" (!) - "aceștia nu sunt niște oameni care și-au calculat greșit jocul lor personal, ci care au refuzat un astfel de calcul" - subliniază el.
În studiul său Manoilescu vorbește despre o impresionantă unitate de stil a personalităților moldovenești. Printre acele constante comune găsim nemulțumirea timpurie de soarta neamului, lipsa voinței egoiste, independența morală, orgoliul și izolarea, o mare energie spirituală, care se cheltuiește mai mult în domeniul ideilor decât în acela al faptelor, anteviziunea, un surprinzător realism constructiv, inadaptabilitatea, "renunțarea este o virtute moldovenescă", "apusul marilor moldoveni este totdeauna tragic", etc.
La sfărșitul sintezei M. Manoilescu conchide: "Viața oricărui mare moldovean este o dramă corneliană cu un deznodământ shakespearian... Amintirea lor rămâne luminoasă și fecundă".
Și, mai adaugă autocritic: "Poate că n-am fost vrednici de dânșii!" AD
http://mesageria.md/single/carte/istorie/tragica-predestinare-a-geniului-moldovenesc
