ALECU DELEU / SEMNE DE CARTE
Unul din primele mele contacte cu cinema-ul profesionist s-a produs atunci, când un student de la VGIK (nu i-am reținut numele, din păcate) și-a prezentat la noi în căminul studențesc de pe bdul Vernadski din Moscova lucrarea de licență, sau poate lucrarea de curs - un documentar de montaj - doar secvențe din arhive naziste cu "focusare" pe isteria populară extremă, care a însoțit venirea național-socialiștilor la putere și care s-a menținut mult timp încolo, - procedeu cinematografic care punea în film sub acuzare nu numai liderii fascismului german, dar și întreaga națiune-martor-complice...
Cu siguranță, autorul documentarului în cauză s-a inspirat din "Обыкновенный фашизм" al lui Mikhail Romm — ″Fascism ordinar″ https://www.youtube.com/watch?v=vIAFJ7QIU7k un lungmetraj documentar cu o puternică notă publicistică despre originile și esența fascismului.Dar, "Обыкновенный фашизм" al lui Romm e și o subtilă extrapolare a realităților sistemului sovietic la cel de-al treilea Reiche, o demonstrație voalată a asemănării teribile între cele două regimuri.
Vă invit la o vizionare-meditație a documentarului prilejuită de o multitudine de aspecte ale existenței noastre curente și de o coincidența ciudată în calendar - ziua de naștere a lui Mikhail Romm și a Studioul de cronică și filme documentare ”Moldova-Film”. AD
(24.01.2022)
Mi-l amintesc foarte slăbit, dar hotărât să ne primească, aflând despre echipa noastră de film în expediție de lucru la Galați (am venit să urmărim lucrările unui simpozion dedicat Episcopului Melchisedec Ștefănescu). Ni s-a spus, că e foarte bolnav, că obosește repede și că avem la dispoziție doar un sfert de oră. Fratern și cald ca un adevărat părinte Arhiepiscopul ne-a sorbit din ochi pe fiecare ("basarabean de-al lui"), ne-a dăruit cu cărți și cu bani "românești, de buzunar". Am stat mult peste timpul rezervat. I-am lăsat amintire ''Polipticul moldav" purtat cu noi pentru astfel de ocazii deosebite. Cred, că am fost printre ultimii basarabeni din viața lui Dr. Antim Nica Arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos, născut la 24 februarie 1908 în comuna Bogzești din județul Orhei, exarh al mănăstirilor din eparhia Hotinului (1937-1940), șef al "Misiunii religioase" din Transnistria cu sediul la Odessa (1941-1944), din 1973 Episcop, iar din 1975 - Arhiepiscop cu titlul "al Tomisului și Dunării de Jos". S-a stins din viață la 1 mai 1994 la Galați.
Cine cade pradă profețiilor lui Lucian Boia (eu - de fiecare dată, ca și celor ale filosofului politic Vladimir Pastuhov, de altfel), deseori riscă să fie cuprins de disperare în fața nebuloasei viitorului. Boia ne avertizează casandric: "ceea ce probabil că nu reușim să ne imaginăm este tocmai ceea ce se va petrece în realitate". Punct!
Și, când tocmai, să-l credem, având la îndemână azi destule semne, istoricul-vizionar ne administrează milos și un imbold încurajator: "oricât ar fi de nesigur deznodământul, e mai profitabil să fim parte a jocului decât sa rămânem în afara lui".
În scurta-i sinteză despre cum se întâmplă Istoria, în spatele unor enunțuri sobre ale lui Boia, colcăie o mare pasiune pentru misterul ei. Molipsitor!
Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istorieihttp://mesageria.md/single/carte/istorie/un-joc-fara-reguli-despre-imprevizibilitatea-istoriei
(P.S. chiar dacă s-au "învrednicit" să primescă wildcard-uri și invitații la joc, echipele aliniate în ultimele decenii de RM (și de România) s-au mulțumit să vină la stadion, dar să nu iasă din vestiare...adică, nici așa, nici altminteri...) AD
Ce să mai adaugi la o dezbatere de un centenar și jumătate, care a devenit un capitol central în istoria ideilor românești și nu numai?!
Dacă e destin, fatalitate, e normal să fie "inevitabil"! Totuși, acestui "cojoc" al fatalității nefaste noi (nu numai moldovenii, ci toți românii, locuitorii spațiului mioritic) i-am găsit "acul" - acel spirit mioritic exprimat prin voința de a preschimba destinul nefericit, de a transforma moartea în nuntă mistică, în liturghie cosmică. Triumful asupra propriului destin - ăsta-i sensul mioriticului pentru mine, un asemenea proces e departe de a trăda o resemnare pasivă, e contrariul său. AD
https://youtu.be/_xb1ltzr1rs
Probabil, mai mulți ne vom recunoaște mamele și învățămintele lor simple și protectoare în pasajul de mai jos de la Radu Mareș: "Să supraviețuiești după ce ai pierdut absolut tot și s-o faci cu demnitate, pentru că nu ești doar tu singură, nu doar despre tine e vorba. Să faci totul din nimic, ca-n Ciorbă de bolovan, povestirea lui Voiculescu din vechiul manual de citire. Și asta, zilnic. Să ții fruntea sus, să te vadă astfel cei care pândesc. Nu le da satisfacție. Nu-ți pierde cumpătul nici dacă vine lovitura, încă una, rabdă și taci.Direct și cu voce tare, autoritar sau aluziv, uneori încifrat, toate astea ea m-a învățat".
Din ceruri Mama, primul meu mentor și veșnicul ocrotitor, continuă să ne apere de ceva neștiut. AD
