Niko Pirosmanashvili

Ce viață întortocheată a mai avut acest Niko Pirosmanashvili! Încurcătura biografică o sporesc și contemporanii pictorului, care rar cad la învoială în privința mai multor episoade, însă au unanimitate, când se referă la fantasticul întâmplărilor prin care a trecut acest artist-legendă. Îndrăgostit lulea de Marguerite de Sèvres, o actriță franțuzoaică, Pirosmanashvili își vinde partea dintr-o mică afacere și dă toți banii pe câteva care de flori pentru ea... Legenda a continuat să existe și să ațâțe spiritele creative - o descrie în memorii adăugându-i detalii Konstantin Paustovski - de la el preia povestea Andrei Voznesenski, o îmbracă în vers și o alătură unei piese muzicale deja existente a lui Raimonds Pauls pe versurile lui Leons Briedis https://www.youtube.com/watch?v=NiNtRoHu3VQ - astfel, multă lume află despre "un milion de trandafiri" și despre dragostea unui pictor sărac. În 1968 (Pirosmani murise de o jumătate de secol) Marguerite de Sèvres s-a materializat pe neașteptate la Paris. În orice caz, așa s-a prezentat vizitatoarea în vârstă de 80 de ani la expoziția Pirosmani!! Cântecul Alei Pugaciova ajunge să fie interpretat și de urmașii protagonistei - orchestra lui Dominique Moisan - https://www.youtube.com/watch?v=kZGdIsgFogU Ars e longa!  AD (05.02.2022)

"Обыкновенный фашизм" ″Fascism ordinar″ al lui Mikhail Romm

Unul din primele mele contacte cu cinema-ul profesionist s-a produs atunci, când un student de la VGIK (nu i-am reținut numele, din păcate) și-a prezentat la noi în căminul studențesc de pe bdul Vernadski din Moscova lucrarea de licență, sau poate lucrarea de curs - un documentar de montaj - doar secvențe din arhive naziste cu "focusare" pe isteria populară extremă, care a însoțit venirea național-socialiștilor la putere și care s-a menținut mult timp încolo, - procedeu cinematografic care punea în film sub acuzare nu numai liderii fascismului german, dar și întreaga națiune-martor-complice... Cu siguranță, autorul documentarului în cauză s-a inspirat din "Обыкновенный фашизм" al lui Mikhail Romm — ″Fascism ordinar″ https://www.youtube.com/watch?v=vIAFJ7QIU7k un lungmetraj documentar cu o puternică notă publicistică despre originile și esența fascismului.Dar, "Обыкновенный фашизм" al lui Romm e și o subtilă extrapolare a realităților sistemului sovietic la cel de-al treilea Reiche, o demonstrație voalată a asemănării teribile între cele două regimuri. Vă invit la o vizionare-meditație a documentarului prilejuită de o multitudine de aspecte ale existenței noastre curente și de o coincidența ciudată în calendar - ziua de naștere a lui Mikhail Romm și a Studioul de cronică și filme documentare ”Moldova-Film”.  AD (24.01.2022)

Antim Nica Arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos

Mi-l amintesc foarte slăbit, dar hotărât să ne primească, aflând despre echipa noastră de film în expediție de lucru la Galați (am venit să urmărim lucrările unui simpozion dedicat Episcopului Melchisedec Ștefănescu). Ni s-a spus, că e foarte bolnav, că obosește repede și că avem la dispoziție doar un sfert de oră. Fratern și cald ca un adevărat părinte Arhiepiscopul ne-a sorbit din ochi pe fiecare ("basarabean de-al lui"), ne-a dăruit cu cărți și cu bani "românești, de buzunar". Am stat mult peste timpul rezervat. I-am lăsat amintire ''Polipticul moldav" purtat cu noi pentru astfel de ocazii deosebite. Cred, că am fost printre ultimii basarabeni din viața lui Dr. Antim Nica Arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos, născut la 24 februarie 1908 în comuna Bogzești din județul Orhei, exarh al mănăstirilor din eparhia Hotinului (1937-1940), șef al "Misiunii religioase" din Transnistria cu sediul la Odessa (1941-1944), din 1973 Episcop, iar din 1975 - Arhiepiscop cu titlul "al Tomisului și Dunării de Jos". S-a stins din viață la 1 mai 1994 la Galați.

Lucian Boia: "Un joc fără reguli / Despre imprevizibilitatea istoriei"

Cine cade pradă profețiilor lui Lucian Boia (eu - de fiecare dată, ca și celor ale filosofului politic Vladimir Pastuhov, de altfel), deseori riscă să fie cuprins de disperare în fața nebuloasei viitorului. Boia ne avertizează casandric: "ceea ce probabil că nu reușim să ne imaginăm este tocmai ceea ce se va petrece în realitate". Punct! Și, când tocmai, să-l credem, având la îndemână azi destule semne, istoricul-vizionar ne administrează milos și un imbold încurajator: "oricât ar fi de nesigur deznodământul, e mai profitabil să fim parte a jocului decât sa rămânem în afara lui". În scurta-i sinteză despre cum se întâmplă Istoria, în spatele unor enunțuri sobre ale lui Boia, colcăie o mare pasiune pentru misterul ei. Molipsitor! Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istorieihttp://mesageria.md/single/carte/istorie/un-joc-fara-reguli-despre-imprevizibilitatea-istoriei   (P.S. chiar dacă s-au "învrednicit" să primescă wildcard-uri și invitații la joc, echipele aliniate în ultimele decenii de RM (și de România) s-au mulțumit să vină la stadion, dar să nu iasă din vestiare...adică, nici așa, nici altminteri...)  AD

miorița /păstori vechi/

Ce să mai adaugi la o dezbatere de un centenar și jumătate, care a devenit un capitol central în istoria ideilor românești și nu numai?! Dacă e destin, fatalitate, e normal să fie "inevitabil"! Totuși, acestui "cojoc" al fatalității nefaste noi (nu numai moldovenii, ci toți românii, locuitorii spațiului mioritic) i-am găsit "acul" - acel spirit mioritic exprimat prin voința de a preschimba destinul nefericit, de a transforma moartea în nuntă mistică, în liturghie cosmică. Triumful asupra propriului destin - ăsta-i sensul mioriticului pentru mine, un asemenea proces e departe de a trăda o resemnare pasivă, e contrariul său.   AD                                                                                                                                                                 https://youtu.be/_xb1ltzr1rs