George Lesnea

Ceva nu se potrivește! Anul 1943. În plin război în care România deja pierduse peste 300 de mii de soldați pe frontul de est și continuă să ducă lupte grele la capul de pod din Kuban și în Crimeea, la Iași apare această carte de Poeme de Serghei Esenin tălmăcite din rusește de George Lesnea cu o prefață de Ionel Teodoreanu. Nu-i ciudat?! Să fie o diversiune, o manifestare proniatoare sau un act de supremație a culturii în fața barbarizării...?! Hm............................................................................................................................................................................................................................................................. Prefața lui Ionel Teodoreanu e mai puțin despre Esenin, e mai mult despre George Lesnea, o mică și sclipitoare apologie de bijutier adusă cu prietenie: "De când îl știu pe Lesnea, tot în picioare-l știu, drept și vibrant ca plopii cu frunză tremurătoare. Perpendicular pe viață, Lesnea nu cunoaște lenea orizontală a bieților fericiți. Trupește e uscat și nalt ca un beduin. De câte ori îl văd, chiar dacă-l descopăr într-o casă, am impresia că vine de afară, aducănd vești și taine pe care le știe numai vântul naltului și zarea nunțială a cocoarelor", un osândit "la marea insomnie a sufletului care se agață, cântec și delir, de grumazul galopului vital".  AD    

Nelly Cozaru

Mă vor uita? Asta-i surpriză! Am fost uitată de sută de ori! De-o sută de ori în mormânt întinsă, Unde poate și sînt uneori. Iar muza, când surdă, când oarbă, Prindea în pământ mucegai, Ca Phoenix din scrum să se-ntoarnă, În cețuri albastre alai.   p.s. când ai o soră vulcanică, cu inimă mare și curată, care-i și soră cu munca și cu talentele, te simți (uneori) ca un frate mai mic și te-apuci de ziua ei, dacă nu să scrii, măcar să-i dedici niște strofe, ceea ce am și făcut...   La mulți ani, Nelly!   (să văd, dacă recunoști autorul, dar mai ales traducătorul :)  AD 

Motivație existențială

Urmărim cu câtă îndârjire dramatică Ucraina își apără statalitatea și își edifică națiunea, ucraineană. Motivația e enormă deoarece e existențială - a fi sau a nu fi. Pentru noi sarcina s-ar părea, că e mai simplă, trebuie doar să aderăm la națiunea constituită în lipsă (...motivată?), să ne așezăm alături și să stăm împreună la o masă. Dar, cât nu se pune întrebarea de a exista ori ba, avem iluzia că putem obține ceva fără sacrificiu, fără determinare și fără caracter, să mâncăm miezul fără a sparge nuca. Din păcate, în istorie, ca și-n viață privată dealfel, asta nu prea se poate... P.S. e una din primele poze făcute azi dimineața de fiul meu Andrei la sosirea în Africa de Sud, ca un salut de la celălalt pol de ziua RM.  AD

D. I. Suchianu

Cum de reușesc unii să facă atâtea!   Răsfoiesc un volum din 1939 de D. I. Suchianu. E o carte de eseuri pe teme din cele mai variate, care reflectă preocupările și interesele unui tipic intelectual al acelor vremuri. D.I. Suchianu refuză focusarea și specializarea îngustă - e și sociolog, și eseist, jurist, istoric, critic literar și critic de film, etc. E și foarte pitoresc și - în descrierea lui Ionel Teodoreanu - "elegant, sportiv, ruginiu, creț, clipicios, graseindu-și teoriile și paradoxele (cu sorbituri intermitente ca de supă), ... uneori parodiant hazos, alteori frenetic, făcând scenă din locul lui, - ceilalti, în raport cu el, devenind sala, adică spectatori. Asa e Suchianu: un om-spectacol pe care unii il aplaudă, iar altii nu. Profesorul Ibrăileanu îl asculta cu interes".   E și primul, care scrie în română despre film și cinematografie. A tradus în franceză Miorița, iar în română din Alberto Moravia, Georges Sadoul și alții.   Las în comentariu un link, ca să-l vedeți și auziți pe D. I. Suchianu, azi 2 septembrie e ziua lui.  AD   https://www.youtube.com/watch?v=FiB0TGbhWjM...

Anton Dolin la Chișinău

Un om mai dobă de film decât Anton Dolin e greu să-ți închipui - jurnalist, critic de cinema, redactor-șef al revistei «Искусство кино», blogger și podcaster, membru în diverse jurii și prieten cu mulți realizatori de film celebri - în astă seară la Mediacor cu numeroși fani și cinefili.   Impresie: agreabil, neprotocolar, familiar, și în același timp expert și rafinat.   Bizarerie: un lucru curios, care mi-a dat de gândit și recunosc, că n-am încă explicația - la comunicarea despre relația dintre Literatură și Cinema, practic, au lipsit literații și cineaștii...(?!)  AD