Este primul titlu din era Ceaușescu dat la topit!!Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta în 2 volume din seria bpt, antologie, prefață și note de Nicolae Manolescu.
Iată cum își amintește despre acest fapt însuși antologatorul Nicolae Manolescu: Era programată să apară în primele două luni ale lui 1968. Nu s-a întâmplat însă nimic până la sfârșitul verii. Nu dețin informații despre această amânare. Nu știu nici motivul pentru care, pe neașteptate, în cursul toamnei, cred, antologia a apărut. Concomitent mi-a ajuns la urechi și zvonul straniu despre interzicerea cărții. Nu i-am dat crezare, așa ceva nu se mai petrecuse sub Ceaușescu. Trei zile mai târziu însă cartea a fost retrasă oficial. Tirajul depășea 85 000 de exemplare. Enorm, chiar și pentru acele timpuri, fiind vorba de poezie. După informații imposibil de verificat, 60 sau 65 000 au fost topite. Diferența vândută în cele trei zile dinaintea interzicerii a luat drumul bibliotecilor sau a intrat în circuitul "negru".
Am început să citesc „Bilanț”-ul lui W.Somerset Maugham acum 25 de ani și nu mai țin minte din care motiv nu am mai continuat și l-am dat deoparte. Recent am hotărât să scap de această pată albă care în plus mi se asocia cu o manifestare nerespectuoasă față de un autor favorit. „Bilanț” nu e o autobiografie, nici un jurnal și nici un volum de amintiri. E un succint și dens ansamblu de observații, gânduri, cugetări și "credo"-uri, un The Summing Up la 64 de ani, franc și onest.
Pentru cei grăbiți sau cu liste rigide de lecturi, sau, ca mine, cu lecturi lăsătoare dau mai jos câteva extrase din „Bilanț” (pe gustul meu, desigur) care, dacă nu vă vor provoca să citiți cartea, măcar, să acopere cu hașuri niște pete albe cu referire la gândirea colosalului W.Somerset Maugham:
• N-am izbutit să descopăr la eminenții oameni de stat pe care i-am întâlnit aptitudini deosebite. Între timp, am cunoscut în străinătate numeroși politicieni care ocupau posturi importante. Și am continuat să fiu uimit de mediocritatea lor.• În ceea ce mă privește, sînt dispus să petrec o lună pe-o insulă pustie cu un medic veterinar decât cu un prim-ministru.• Există un anumit tip uman care nu acordă atenție faptelor sale bune, fiind chinuit în schimb de cele rele.• - Cum se face că ai rămas credincioasă unui bărbat mic și urât ca soțul tău?- Pentru că nu m-a jignit niciodată.(Raspunsul mamei sale care a fost frumoasă și admirată de mulți bărbați la întrebarea uneia din prietene)• Oamenii scriu alambicat pentru că nu s-au ostenit să învețe să scrie clar.• Câți din noi am suporta să ni se înregistreze și să ni se înfățișeze visările? Am fi copleșiți de rușine.• În anatomie normalul este neobișnuit. Normalul este ceea ce găsești doar arareori. Normalul este ideal.• Nu cuvintele sînt importante, ci înțelesul lor, și nu prezintă nici un avantaj spiritual să cauți să înveți șase limbi străine.• Nu găsesc nici o piesă serioasă în proză care să fi supraviețuit generației care i-a dat naștere.• Dacă se spune că fiecare e chemat să scrie o carte, nu se spune nimic și despre o a doua.• Succesul îl face mai bun pe om dar nu întotdeauna pe autor.• Scriitorul înțelept e cel care se ferește de succes.• Pentru scriitor viața e o tragedie, dar prin vocația creației el se bucură de catarsis - purificarea prin îndurare și groază....• Ne cunoaștem prietenii mai curând după defectele decât după meritele lor.• Cei mai mulți dintre noi ne simțim stânjeniți când ni se fac complimente exagerate. Cum își închipuie credinciosul că lui Dumnezeu îi face plăcere acestă lingușire servilă?• Nu pot pătrunde misterul. Rămân un agnostic și efectul practic al agnosticismului este că acționezi ca și cum Dumnezeu n-ar exista.• Nu putem explica răul. Trebuie să-l privim drept o parte necesară din ordinea universului.• Valoarea artei stă în efectul ei. • Am văzut doi oameni luânduse la bătaie pentru că nu erau de acord în privința meritelor poetice ale sonetelor lui Heredia. Toate acestea mi se păreau mărețe. Arta pentru artă era singurul lucru care conta în lume; și numai artistul dădea un sens acestei lumi ridicole. Ce înseamnă comerțul, politica, profesiunile erudite în fața Absolutului?
