Steagul lui Banksy

Steagul lui Banksy. Se discută mult despre statuia apărută recent în Waterloo Place - patriotism fără luciditate, loialitate fără întrebări, mers „înainte” fără vedere... Cu alte cuvinte: nu steagul e problema. Orbirea e. Și orb fiind, bărbatul merge sigur pe el. Puternic și macabru simbol! Dacă aș avea ocazia, m-aș adresa lui Banksy (în stilul unei dispute socratice sau, mai degrabă, în stilul liric al lui Khalil Gibran): - Ai arătat orbirea produsă de un simbol. Arată-ne și absența oricărui simbol. Pune alături un contra-monument - un om fără steag, cu privirea liberă, dar fără direcție, stă pe soclu, nu cade… dar nu pleacă nicăieri...Nu e rătăcit - e gol, e vidat. Nu e manipulat - e lipsit de criteriu.Primul tău personaj cade pentru că vede prea puțin.Acesta nu cade — pentru că nu știe unde să meargă. ADp.s. cât din noi e prea plin, și cât e deja gol?

Naomi și drumul ei lung printre dune

Dintr-o cronică de la Australian Open: "empatia nu e un voucher pe viață". De acord, nu-i ca o asigurare de pensie - ține de context dacă nu ești fan-prizonier... și nu sunt - am salutat atunci, după finala de la US Open 2018 cu Serena, gestul lui Naomi de a se închina înaintea adversarei, publicului și oficialilor, semne de respect disonante cu haosul reality show-ului de pe Arthur Ashe Stadium. I-am acordat în sinea mea proaspetei campione și deținătoare a Slam-ului o bilă albă, pentru că tenisul ca și orice în lumea asta e și despre cultură și educație, și nu în ultimul rând! Bila neagră după un comportament nesportiv în meciul cu Sorana la open-ul australian în desfășurare nu mă grăbesc s-o retrag, dar regretele și scuzele oficiale ale lui Osaka, precum și retragerea de azi din turneu, mă fac să sper că Naomi își va da timp de reflecție asupra patologiilor sportului sufocat de rețele și a pericolelor colaterale pentru propria-(i) ființă. 24 ianuarie 2026

Alegerile parlamentare 2025

Am notat observația de mai jos cu câteva zile înainte de parlamentarele din 28 septembrie, și, iată, încă o rundă "istorică" încheiată, cu încă un set câștigat în fața Rusiei, cu încă o pană de desprindere de trecutul post-sovietic... Și, mai este de lucru, încă pentru câteva generații... "Cum nu dai, dar (surprinzător!) în ciuda brutalității și a jocului agresiv din ultimele trei decenii, în meciul direct "head to head" Rusia versus Moldova, Moldova conduce! Am devenit pentru ruși un adversar de coșmar, acel "bête noire" - „bestie neagră”, de care te poticnești întruna, când și în formă maximă nu poți învinge un adversar. Da, Rusia ne-a creat Transnistria și l-a adus pe Voronin la putere, dar am evitat federalizarea și am răbufnit în revoluția twitter. Da, Rusia i-a miruit pe Dodon și Ceban, ne-a vulnerabilizat cu orice ocazie și a profitat de derapajele noastre - capturarea statului de grupări obscure, „jaful secolului”, haosul politic etc.Dar, am supraviețuit, am rezistat presiunii și ne-am creat o șansă bună de a ne desprinde și mai mult, de a mai scăpa de "grija" moscălească, poate, de a ieși definitiv din sfera de influență a Rusiei...Duminică! Dacă vom fi o (una) echipă!"

Documentarul Pași pe graniță retras de la Gala Premiilor Cineaștilor 2020

     Invitația de a păși lunea viitoare (20 ianuarie 2020) pe covorul roșu al primei Gale de film moldovenesc post-sovietic ridică, pe lângă eternele diferende vizavi de top-uri, clasamente, ratinguri, jurizări, etc.(aproape întotdeauna contestate de cei rămași înafară), și o nedumerire, mai degrabă un dezacord personal, pe care vreau să-l declar mai jos.      "Gala Cineaștilor 2020" este un concurs finanțat de Centrul Național al Cinematografiei din Republica Moldova (CNC) și organizat de Uniunea Cineaștilor (UCM). UCM-ul este condus de Virgiliu Mărgineanu, Președinte, și, tot dumnealui, Director General al OWH Studio, casă de film prezentă cu 3 producții și 23 de nominalizări la premiile Galei 2020. Este evident un conflict de interese (CDI). O definiție utilizată pentru CDI pe scară largă spune: Un conflict de interese este un set de circumstanțe unde există riscul ca raționamentul profesional sau acțiunile legate de un interes principal vor fi în mod nejustificat influențate de un interes secundar. Formele CDI sunt multiple, una dintre ele fiind "self-dealing-ul", adică tranzacție cu tine însuți, iar alta este nepotismul, în care o soție, nepot, soră sau o altă rudă apropiată este favorizată, acordându-i-se avantaje nu pe motiv de competențe, ci de umori personale. Favoritismul este o practica atât de omenească încât Adam Bellow a comparat, îndrăzneț, favoritismul cu onanismul: ambele sunt niște practici furtive, oamenii sunt irezistibil atrași de ele, pentru că la final știu că obțin satisfacție. Doar, că nimeni nu prea recunoaște.      Practicat cu sârg în tranziția noastră capitalistă, mai ales în zona politicului moldovenesc, favoritismul a contaminat și viciat toate sferele vieții noastre, inclusiv și industriile creative. Așa au apărut funcționari-ariviști, artiști ai poporului pe care poporul nu-i cunoaște, producții cu finanțări de la stat pseudoartistice, îndemnizații de merit absolut nemeritate etc.      Uniunea Cineaștilor, din care nu fac parte, dar pe care o percep ca pe un sindicat al cineaștilor, ar trebui să fie o platformă de solidarizare a breslei în fața provocărilor timpului, un antidot contra poluării bucuriei de a trăi și a crea laolaltă, și nu ca o plasă de siguranță a clientelismului (apropo, o altă formă de CDI) întro competiție cinematografică autohtonă.      OWH Studio este o societate comercială privată cu activități multiple pe plan local, multe din ele fiind finanțate cadențat de bugete publice, de la stat, și nu ar mai trebui să profite și de alte indulgențe și favorizări, plecări, ca să-i zic așa, din "pole position", dacă tot e anunțată drept o competiție-concurs numita "gală". E frustrant pentru restul - pe lângă faptul că nu este corect, este și o subminare a meritocrației și o antiselecție, cum numea inspirat fenomenul Petru Creția. Nici sub umbrela generoasă a Cronografului, un festival de film documentar important pentru toți cineaștii și cinefilii din Moldova organizat de OWH, nu ar trebui să ne trezim captivi ai unor îngăduințe și "pietăți", care în altă parte (în business, de exemplu) ar fi taxate imediat drept conflict de interese.      Presupun, că la un moment dat, asaltat de flaterii și însurat cu fudulia funcției obștești, Dl Mărgineanu a socotit bunul-simț drept un dușman al "valorii" sale, lăsând larg deschisă calea unui favoritism toxic și unor practici nocive pentru societate și breasla de film, în speță.       În lipsa unui segment important al industriei cinematografice la noi, al criticii de specialitate, așteptam cu interes această gală pentru a lua pulsul unei industrii în stadiu "larvar", dar cu reale semne de deșteptare. Din motive expuse mai sus, totuși trebuie să mai amân, și, să retrag filmul "Pași pe graniță" nominalizat la categoria "Cel mai bun film documentar" dintro competiție cu fairplay-ul amputat.      Iar, domnului Mărgineanu i-aş da amicalmente un sfat: să reflecteze mai adânc asupra faptului că e pus în fața unei dileme etice de a separa clar afacerea privată de diriguirea unei zone publice și de a simți momentul când și unde se trece granița dintre bine și rău.

Cui prodest acest afront?!

De ce s-a procedat fără un pic de diplomație culturală, fără pic de viziune, de cunoaștere a realităților noastre și a specificității etapei pe care o traversăm? De ce acest gest sub toate aspectele insensibil, aproape neprietenos?Cui prodest, cui folosește această nouă numire la șefia ICR Chișinău?De ce statul român prin protipendada de la putere a ales să aducă un adevărat afront comunității culturale moldovenești prin numirea Monicăi Babuc director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău?De ce într-o funcție cu multiple conotații simbolice - scopul programatic anunțat al institutului de "reprezentare, promovare şi protejare a culturii şi civilizaţiei naţionale", este și scopul statului Republica Moldova și al instituțiilor sale, și se realizează pe multiple căi și la diferite niveluri - este numit un exponent al unui partid în profundă criză de imagine, până mai ieri sechestrat de un grup mafiot și folosit ca instrument de capturare a statului, cu urmări care metastazează și astăzi?De ce să nu inițiezi consultări cu Ministerul Culturii de la Chișinău și cu uniunile de creație, măcar cu titlu de experiment de promovare a încrederii între ambele state, în vederea acestei titularizări?De ce să nu avem la Chișinău în fruntea unei instituții românești de cultură o persoană neafiliată politic, liberă, un intelectual potrivit nu numai cu CV-ul, dar și conform activității sale civice, în loc de un politician dintr-o casetă de asocieri politice insalubre? Și, dacă în fața comisiilor Senatului României Monica Babuc a obținut un vot favorabil și s-a declarat "moral absolut responsabilă și capabilă", aici la Chișinău noi știm, că nici pe departe nu este așa, și fie-mi voia nu i-aș accepta scrisoarea de acreditare, inclusiv și pentru prestigiul ICR. Alecu Deleu 02.04.2023 p.s. Studiind de mai mult timp fenomenul agresiunii sovietice împotriva României din 1924 la Tatarbunar, găsesc în documentele și în presa românescă a vremii frecvente semnale despre "administrația detestabilă" în Basarabia, o expresie ce aparține celui mai mare gazetar român dintre cele două războaie mondiale Pamfil Șeicaru, care în ziarul Cuvântul scria următoarele cu referire la administrația românescă, că "printr-o continuă și tenace ignorare a legii și a omeniei amărăște sufletele, scoboară continuu prestigiul autorității" și, că "liniei de pază de la Nistru trebuie să i se adauge o administrație creștinească." Alții, de exemplu Teodorescu-Braniște în gazeta Aurora, au zis-o și mai dur numind printre cauzele "răscoalei" corupția și favoritismul politic al administrației locale, rezultat al unei "mentalități coloniale." (sic!) În procesul de extindere a cooperării și apropierii tot mai hotărâte a țărilor românești e bine să ținem minte lecțiile istoriei și să nu ne creăm impedimente aiurea prin casting-uri neinspirate, de farsă. AD