Steagul lui Banksy.
Se discută mult despre statuia apărută recent în Waterloo Place - patriotism fără luciditate, loialitate fără întrebări, mers „înainte” fără vedere...
Cu alte cuvinte: nu steagul e problema. Orbirea e. Și orb fiind, bărbatul merge sigur pe el.
Puternic și macabru simbol!
Dacă aș avea ocazia, m-aș adresa lui Banksy (în stilul unei dispute socratice sau, mai degrabă, în stilul liric al lui Khalil Gibran):
- Ai arătat orbirea produsă de un simbol. Arată-ne și absența oricărui simbol. Pune alături un contra-monument - un om fără steag, cu privirea liberă, dar fără direcție, stă pe soclu, nu cade… dar nu pleacă nicăieri...
Nu e rătăcit - e gol, e vidat. Nu e manipulat - e lipsit de criteriu.
Primul tău personaj cade pentru că vede prea puțin.
Acesta nu cade — pentru că nu știe unde să meargă.
AD
p.s. cât din noi e prea plin, și cât e deja gol?
