Scăpat de grijile premierelor, am trecut pe la expoziția colegului și amicului meu Igor Isac la Muzeul Național de Artă din Chișinău.Vreo 25 de ani despart cele două expoziții ale sale pe care le-am văzut. Prima, de la Casa Poporului din București, era o expoziție-mastodont, pe potriva construcției care o găzduia - peste 150 de tablouri, dacă țin bine minte, expuse atunci de Igor.Asta de acum, „tomnatică”, pare aleasă cu migala retrospectivei.Chiar dacă a amestecat înadins diferitele perioade de creație, temele sale obsedante se recunosc: labirintul, așteptarea, melancolia — toate cu patina unui misticism creștin, dar și cu reverențele sale către „les Maîtres” - Grecu, Tarkovski, Oravitzan...Arta lui Igor Isac nu este doar expresia talentului, ci și a unei căutări neîncetate, a unei ființări într-un spațiu pe care îl iubește și care, la rândul său, îl iubește.
AD
P.S. Eu lângă o evadare din tipare - "Hello, Mister Banksy"
