Naomi și drumul ei lung printre dune

Dintr-o cronică de la Australian Open: "empatia nu e un voucher pe viață". De acord, nu-i ca o asigurare de pensie - ține de context dacă nu ești fan-prizonier... și nu sunt - am salutat atunci, după finala de la US Open 2018 cu Serena, gestul lui Naomi de a se închina înaintea adversarei, publicului și oficialilor, semne de respect disonante cu haosul reality show-ului de pe Arthur Ashe Stadium. I-am acordat în sinea mea proaspetei campione și deținătoare a Slam-ului o bilă albă, pentru că tenisul ca și orice în lumea asta e și despre cultură și educație, și nu în ultimul rând! Bila neagră după un comportament nesportiv în meciul cu Sorana la open-ul australian în desfășurare nu mă grăbesc s-o retrag, dar regretele și scuzele oficiale ale lui Osaka, precum și retragerea de azi din turneu, mă fac să sper că Naomi își va da timp de reflecție asupra patologiilor sportului sufocat de rețele și a pericolelor colaterale pentru propria-(i) ființă. 24 ianuarie 2026

Cărți pentru nevoile războiului și ale păcii

De la începutul războiului am trimis în Ucraina mai multe cărți. "Am trimis" e un fel de a spune, de regulă, venea cineva din ucrainenii de ocazie, stabiliți sau în tranzit prin Chișinău și ridicau comanda de la anticariat, urmând s-o transmită mai departe destinatarului final. Îmi amintesc (mă ajută cu asta și registrul de evidență al comenzilor), pe 9 aprilie 2023, o doamnă s-a apropiat de geamul librăriei să ridice cărțile comandate (pentru cei grăbiți e o opțiune comodă de a lua cartea rezervată la "ghișeu" fără a accede în librărie), două tomuri mari Машиностроение - Inginerie mecanică, ediție sovietică din 1947. Deși ploua destul de tare, am reușit să schimbăm câteva vorbe la fereastră - ea cu umbrela sub ploaie, eu în interiorul librăriei. Mi-a spus că e din Ucraina, iar cărțile sunt pentru fiul ei ofițer ZSU. Deja pricepusem, că achiziția nu urmărește un imperativ bibliofil, că e mai de grabă pentru nevoile războiului și i-am declarat fără a mă codi că donez cărțile pentru armata ucraineană. La care doamna a ripostat, mi-a spus că nu primește și că regretă că mi-a zis de unde vine. Până la urmă, după un scurt meci de argumente, tot ea a găsit soluția acceptabilă - îmi achită și ia un al treilea volum din aceeași serie, unul în afara comenzii făcute, iar primele două și-le îngăduie drept gratuitate. Azi a mai venit o comandă de la ucraineni, de la Natalia din Kyiv, oarecum surprinzătoare. Natalia și-a dorit o cărțulie scoasă în 1984 de editura Știința și de Grădina Botanică din Chișinău - Пионы - Bujori de Adela Dumitrașcu.A specificat în comandă: я хочу перекласти цю книгу на свою мову, бо знання там цінні (vreau să traduc această carte pentru că cunoștințele de acolo sunt valoroase).Дякую за підтримку!Слава Україні! Am răspuns: Героям Навічно Слава!Dacă n-ai eroi, cum să te bucuri de flori?

Borne sentimentale în Bavaria

În Bavaria am mai multe "borne sentimentale"  - nepotul meu Ciprian e medic și stă împreună cu soția sa în Coburg, în Casa nemților basarabeni din Florianstraße 17 din Stuttgart (https://www.bessarabien.de/ueber-uns/heimathaus.html) am fost primit și am filmat în ajunul Crăciunului '91, la Tübingen l-am vizitat pe faimosul nostru pământean-lingvist Eugeniu Coșeriu, de la München am procurat pentru Agenția Arhivelor un super scaner pentru digitalizarea filmelor și un autoturism pentru un prieten, la Augsburg într-un local am fost "atacați", eu și soția mea, de însuși bucătarul-șef direct la masă pentru că am reclamat mărimea porțiilor, pe care, deși foarte gustoase, nu le mai puteam termina...))Acum mai adăug și Nürnbergul, de unde o pământeancă inimoasă, cititoare-clientă a mesageria.md, mi-a trimis mici atenții, semne de amiciție și ale sărbătorilor ce vin.Prin ricoșeu, trimit și eu mai departe dispoziție și gânduri bune tuturor librarilor, anticarilor, cititorilor și compatrioților noștri oriunde s-ar afla! 

Alegerile parlamentare 2025

Am notat observația de mai jos cu câteva zile înainte de parlamentarele din 28 septembrie, și, iată, încă o rundă "istorică" încheiată, cu încă un set câștigat în fața Rusiei, cu încă o pană de desprindere de trecutul post-sovietic... Și, mai este de lucru, încă pentru câteva generații... "Cum nu dai, dar (surprinzător!) în ciuda brutalității și a jocului agresiv din ultimele trei decenii, în meciul direct "head to head" Rusia versus Moldova, Moldova conduce! Am devenit pentru ruși un adversar de coșmar, acel "bête noire" - „bestie neagră”, de care te poticnești întruna, când și în formă maximă nu poți învinge un adversar. Da, Rusia ne-a creat Transnistria și l-a adus pe Voronin la putere, dar am evitat federalizarea și am răbufnit în revoluția twitter. Da, Rusia i-a miruit pe Dodon și Ceban, ne-a vulnerabilizat cu orice ocazie și a profitat de derapajele noastre - capturarea statului de grupări obscure, „jaful secolului”, haosul politic etc.Dar, am supraviețuit, am rezistat presiunii și ne-am creat o șansă bună de a ne desprinde și mai mult, de a mai scăpa de "grija" moscălească, poate, de a ieși definitiv din sfera de influență a Rusiei...Duminică! Dacă vom fi o (una) echipă!"

Pași pe graniță

Cât de surprins am rămas la prima mea vânătoare alături de tata, pe care într-un sfârșit l-am convins să fiu luat gonaș, atunci când ceata noastră de săteni-vânători s-a pomenit față-n față cu alta, ucrainească, și a izbucnit cearta cu privire la haturi. Gâlceava doar a adăugat culoare primei mele experiențe cinegetice și n-a știrbit deloc din importanța evenimentului, dar m-a făcut să rețin pentru mult timp înainte frenezia cu care oamenii sunt gata să-și apere spațiul vital și hotarele. Foarte curând voi afla că, de fapt, toată istoria lumii e o neîncetată dispută pentru teritorii între bărbați înarmați.