În "La răspântia imperiilor moarte - de la Dunăre la Nistru" găsim un succint panoramic al României anului 1930 sub forma unor, la prima vedere, simple note de călătorie.  De fapt, e o atentă și subtilă observare și relatare sintetică ale unui distins intelectual - Lucien Romier - istoric, jurnalist, politician.

Am fost surprins de modernitatea reflecției sale asupra Europei și de conștiența sa asupra construcției europene, din care nu ne vedea lipsind.

Acum aproape o sută de ani Romier, despărțindu-se de Basarabia în acordurile unei orchestre de jazz dintrun han din vechiul port al Chiliei (nu-mi pot închipui asta cu tot dinadinsul - jazz la Chilia!), scria: "Părăsesc cu regret pământul Basarabiei despre care mi se spuseseră atâtea lucruri rele... Am văzut un popor, căruia unii îi reproșează spiritul greoi, dar care mi s-a părut înainte de toate de o factură solidă și de o energie conștiincioasă. S-ar putea ca, într-o bună zi, prin amestecul de rase atât de diverse temperamental, acest popor mai bine instruit, sigur de libertatea și viitorul său, lecuit de tarele sale care provin din mizerie, neîncredere, superstiții, alcoolism, să dea caractere originale și puternice."