Nelly Cozaru

Mă vor uita? Asta-i surpriză! Am fost uitată de sută de ori! De-o sută de ori în mormânt întinsă, Unde poate și sînt uneori. Iar muza, când surdă, când oarbă, Prindea în pământ mucegai, Ca Phoenix din scrum să se-ntoarnă, În cețuri albastre alai.   p.s. când ai o soră vulcanică, cu inimă mare și curată, care-i și soră cu munca și cu talentele, te simți (uneori) ca un frate mai mic și te-apuci de ziua ei, dacă nu să scrii, măcar să-i dedici niște strofe, ceea ce am și făcut...   La mulți ani, Nelly!   (să văd, dacă recunoști autorul, dar mai ales traducătorul :)  AD 

Motivație existențială

Urmărim cu câtă îndârjire dramatică Ucraina își apără statalitatea și își edifică națiunea, ucraineană. Motivația e enormă deoarece e existențială - a fi sau a nu fi. Pentru noi sarcina s-ar părea, că e mai simplă, trebuie doar să aderăm la națiunea constituită în lipsă (...motivată?), să ne așezăm alături și să stăm împreună la o masă. Dar, cât nu se pune întrebarea de a exista ori ba, avem iluzia că putem obține ceva fără sacrificiu, fără determinare și fără caracter, să mâncăm miezul fără a sparge nuca. Din păcate, în istorie, ca și-n viață privată dealfel, asta nu prea se poate... P.S. e una din primele poze făcute azi dimineața de fiul meu Andrei la sosirea în Africa de Sud, ca un salut de la celălalt pol de ziua RM.  AD

D. I. Suchianu

Cum de reușesc unii să facă atâtea!   Răsfoiesc un volum din 1939 de D. I. Suchianu. E o carte de eseuri pe teme din cele mai variate, care reflectă preocupările și interesele unui tipic intelectual al acelor vremuri. D.I. Suchianu refuză focusarea și specializarea îngustă - e și sociolog, și eseist, jurist, istoric, critic literar și critic de film, etc. E și foarte pitoresc și - în descrierea lui Ionel Teodoreanu - "elegant, sportiv, ruginiu, creț, clipicios, graseindu-și teoriile și paradoxele (cu sorbituri intermitente ca de supă), ... uneori parodiant hazos, alteori frenetic, făcând scenă din locul lui, - ceilalti, în raport cu el, devenind sala, adică spectatori. Asa e Suchianu: un om-spectacol pe care unii il aplaudă, iar altii nu. Profesorul Ibrăileanu îl asculta cu interes".   E și primul, care scrie în română despre film și cinematografie. A tradus în franceză Miorița, iar în română din Alberto Moravia, Georges Sadoul și alții.   Las în comentariu un link, ca să-l vedeți și auziți pe D. I. Suchianu, azi 2 septembrie e ziua lui.  AD   https://www.youtube.com/watch?v=FiB0TGbhWjM...

Anton Dolin la Chișinău

Un om mai dobă de film decât Anton Dolin e greu să-ți închipui - jurnalist, critic de cinema, redactor-șef al revistei «Искусство кино», blogger și podcaster, membru în diverse jurii și prieten cu mulți realizatori de film celebri - în astă seară la Mediacor cu numeroși fani și cinefili.   Impresie: agreabil, neprotocolar, familiar, și în același timp expert și rafinat.   Bizarerie: un lucru curios, care mi-a dat de gândit și recunosc, că n-am încă explicația - la comunicarea despre relația dintre Literatură și Cinema, practic, au lipsit literații și cineaștii...(?!)  AD

"Daruri" de la Alexandru Chiriac

Cum l-am lăsat pe Marin Sorescu fără "daruri"...   Niște "Daruri" - pentru Marin Sorescu de la Al. Chiriac mart. 1985   Lui Alecu Sper să nu te supere faptul că acest exemplar îi era destinat... vezi cui! Mai am câteva exemplare scrise pentru alte somități. Am considerat, însă, la un moment dat, că destinatarii nu merită: majoritatea, dădeau superior din cap, fără, cel puțin, un "mulțumesc". Ție, care, cine știe, îmi vei deveni rudă, îți fac aceste daruri cu toată dragostea părintească. Al. Chiriac 23 V 92 N.B. Înainte de a pune placheta în bibliotecă, te rog citește-o! Al. C.   Placheta dăruită de Alexandru Chiriac stă și acum cuminte în raftul bibliotecii mele. Autorul ei e mai mult cunoscut ca autor al "Dicționarului Membrii Sfatului Țării 1917-1918", patriot basarabean din Vorniceni (sunt surprins, că nu se regăsește printre cetățenii de onoare ai localității nici după moartea sa), refugiat în 1940 peste Prut, veteran de război, membru al Uniunii Scriitorilor din România, i-a cunoscut personal pe mulți membri ai Sfatului Țării și familiile acestora, om cu un suflet mare și cu daruri multe...   "Îți dărui cupa mea cu buchii sclipitoare; - învățături țesute-n borangic." (Daruri 1 din Daruri de Al. Chiriac, 1984)   Odihnească-se în pace!  AD

pandemia.md

Pandemia ne-a bulversat viața în toate aspectele ei. Unii au încremenit de frică și neputință, alții depășindu-le (?) le-au contrapus o "terapie prin creație"... Probabil, acestei terapii îi datorăm și apariția ultimului film al lui Valeriu Jereghi - pandemia.md   Nu-i fac aici o cronică (sper, să se ocupe de asta persoane mai indicate, pentru că pelicula merită și oferă mult material pentru o abordare și analiză a discursului audiovizual). Doar, o impresie fugară după o avanpremieră între colegi și prieteni mă duce cu gândul la un jurnal subiectiv, parodic și dramatic pe timp de covid19 cu un panoramic al vieții de-afară și al preocupărilor interioare ale autorului filmului.   Și, tare mă tem că pentru tot ce vedem în film n-ar trebui să dăm vina doar pe pandemie...   p.s. să nu uit, bineînțeles, felicitări, Valeriu Jereghi&echipa pandemia.md AD

Jasmin Delev & Chitila Film Fest

Trofeul Chitila Film Fest din acest an la secțiunea documentare scurt-metraj vine la Chișinău!   Felicitări Jasmin Delev & Co și TeleFilm Chișinău pentru DisarmoNika!   Parafrazându-l pe astronaut: este un pas mic pentru un om și un salt pentru încredere în forțele sale.  AD 

"Ierbar", versurile de debut ale Margaretei Dorian

Domnul Pavel, măturător la un liceu și curier pedestru cu jumătate de normă la mesageria.md, i-a dat o notă proastă ultimului volum de poezii livrat către client: cică, "n-au versurile rimă, o înlănțuire de cuvinte fără sens... " Mai pe scurt, nu i-au plăcut. N-am stat să fac polemică nici eu, departe de orientările actuale ale poeticii și cu un gust liric mai spre anacronic. ............................................................................................................................Pe biroul meu printre mai multe cărți de câteva zile s-a rătăcit un "Ierbar" - versurile de debut ale Margaretei Dorian. Am căutat să văd ce label-uri i-o fi aplicat G. Călinescu în a sa Istorie, însă nu-i pomenită, am dat doar de taică-său Emil Dorian. Despre Margareta și viața ei lungă (n-are sens să adaug "și zbuciumată", e de la sine înțeles, că nu putea fi alta viața unei evreice născute în interbelic în Europa de Est) aflu mai multe de la Claudiu Komartin (link în primul comentariu), care o prezintă ca pe "una dintre foarte rarele poete apărute în literatura română din prima parte a secolului al XX-lea ce reușesc să depășească clișeele scriiturii feminine naive". ...au încărcat tristețea în carele cu fânși-au dus-o prin orașul nostru - unde?Mirosul ei de câmp încinsaleargă ca un mânz fără stăpâncu coapsele rotunde!   ........................................................................................................................................................p.s. dacă n-ar fi solicitările pentru volumele de poezie în zilele de azi rarisime, i-aș ruga pe cei de la logistică să țină cont și de gusturile Dlui Pavel la ordonarea comenzilor...  AD (06 octombrie 2022)

Cum să pedepsești calomniatorii

Tocmai mă delectam cu povești indiene dintr-o ediție mai veche, aproape bibliofilă, când primii un link c-un virulent fake. M-am bucurat, că am răspunsul la îndemână și că nu voi trece cu vederea trimiterea. I-am citat trimițătorului o snoavă ("Cum să pedepsești calomniatorii") fără omisiuni:   "Un padișah a întrebat de un apropiat: - Cum se pedepsesc calomniatorii? Acela a raspuns: - Se taie urechile celor ce-i ascultă".   Sic!  AD