Mă vor uita? Asta-i surpriză!
Am fost uitată de sută de ori!
De-o sută de ori în mormânt întinsă,
Unde poate și sînt uneori.
Iar muza, când surdă, când oarbă,
Prindea în pământ mucegai,
Ca Phoenix din scrum să se-ntoarnă,
În cețuri albastre alai.
p.s. când ai o soră vulcanică, cu inimă mare și curată, care-i și soră cu munca și cu talentele, te simți (uneori) ca un frate mai mic și te-apuci de ziua ei, dacă nu să scrii, măcar să-i dedici niște strofe, ceea ce am și făcut...
La mulți ani, Nelly!
(să văd, dacă recunoști autorul, dar mai ales traducătorul :) AD
