Urmărim cu câtă îndârjire dramatică Ucraina își apără statalitatea și își edifică națiunea, ucraineană. Motivația e enormă deoarece e existențială - a fi sau a nu fi.
Pentru noi sarcina s-ar părea, că e mai simplă, trebuie doar să aderăm la națiunea constituită în lipsă (...motivată?), să ne așezăm alături și să stăm împreună la o masă.
Dar, cât nu se pune întrebarea de a exista ori ba, avem iluzia că putem obține ceva fără sacrificiu, fără determinare și fără caracter, să mâncăm miezul fără a sparge nuca.
Din păcate, în istorie, ca și-n viață privată dealfel, asta nu prea se poate...
P.S. e una din primele poze făcute azi dimineața de fiul meu Andrei la sosirea în Africa de Sud, ca un salut de la celălalt pol de ziua RM. AD
