ALECU DELEU / SEMNE DE CARTE
Ce viață întortocheată a mai avut acest Niko Pirosmanashvili!
Încurcătura biografică o sporesc și contemporanii pictorului, care rar cad la învoială în privința mai multor episoade, însă au unanimitate, când se referă la fantasticul întâmplărilor prin care a trecut acest artist-legendă. Îndrăgostit lulea de Marguerite de Sèvres, o actriță franțuzoaică, Pirosmanashvili își vinde partea dintr-o mică afacere și dă toți banii pe câteva care de flori pentru ea...
Legenda a continuat să existe și să ațâțe spiritele creative - o descrie în memorii adăugându-i detalii Konstantin Paustovski - de la el preia povestea Andrei Voznesenski, o îmbracă în vers și o alătură unei piese muzicale deja existente a lui Raimonds Pauls pe versurile lui Leons Briedis https://www.youtube.com/watch?v=NiNtRoHu3VQ - astfel, multă lume află despre "un milion de trandafiri" și despre dragostea unui pictor sărac. În 1968 (Pirosmani murise de o jumătate de secol) Marguerite de Sèvres s-a materializat pe neașteptate la Paris. În orice caz, așa s-a prezentat vizitatoarea în vârstă de 80 de ani la expoziția Pirosmani!!
Cântecul Alei Pugaciova ajunge să fie interpretat și de urmașii protagonistei - orchestra lui Dominique Moisan - https://www.youtube.com/watch?v=kZGdIsgFogU
Ars e longa! AD
(05.02.2022)
Mi-l amintesc foarte slăbit, dar hotărât să ne primească, aflând despre echipa noastră de film în expediție de lucru la Galați (am venit să urmărim lucrările unui simpozion dedicat Episcopului Melchisedec Ștefănescu). Ni s-a spus, că e foarte bolnav, că obosește repede și că avem la dispoziție doar un sfert de oră. Fratern și cald ca un adevărat părinte Arhiepiscopul ne-a sorbit din ochi pe fiecare ("basarabean de-al lui"), ne-a dăruit cu cărți și cu bani "românești, de buzunar". Am stat mult peste timpul rezervat. I-am lăsat amintire ''Polipticul moldav" purtat cu noi pentru astfel de ocazii deosebite. Cred, că am fost printre ultimii basarabeni din viața lui Dr. Antim Nica Arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos, născut la 24 februarie 1908 în comuna Bogzești din județul Orhei, exarh al mănăstirilor din eparhia Hotinului (1937-1940), șef al "Misiunii religioase" din Transnistria cu sediul la Odessa (1941-1944), din 1973 Episcop, iar din 1975 - Arhiepiscop cu titlul "al Tomisului și Dunării de Jos". S-a stins din viață la 1 mai 1994 la Galați.
Probabil, mai mulți ne vom recunoaște mamele și învățămintele lor simple și protectoare în pasajul de mai jos de la Radu Mareș: "Să supraviețuiești după ce ai pierdut absolut tot și s-o faci cu demnitate, pentru că nu ești doar tu singură, nu doar despre tine e vorba. Să faci totul din nimic, ca-n Ciorbă de bolovan, povestirea lui Voiculescu din vechiul manual de citire. Și asta, zilnic. Să ții fruntea sus, să te vadă astfel cei care pândesc. Nu le da satisfacție. Nu-ți pierde cumpătul nici dacă vine lovitura, încă una, rabdă și taci.Direct și cu voce tare, autoritar sau aluziv, uneori încifrat, toate astea ea m-a învățat".
Din ceruri Mama, primul meu mentor și veșnicul ocrotitor, continuă să ne apere de ceva neștiut. AD
Ceva nu se potrivește!
Anul 1943. În plin război în care România deja pierduse peste 300 de mii de soldați pe frontul de est și continuă să ducă lupte grele la capul de pod din Kuban și în Crimeea, la Iași apare această carte de Poeme de Serghei Esenin tălmăcite din rusește de George Lesnea cu o prefață de Ionel Teodoreanu.
Nu-i ciudat?!
Să fie o diversiune, o manifestare proniatoare sau un act de supremație a culturii în fața barbarizării...?! Hm.............................................................................................................................................................................................................................................................
Prefața lui Ionel Teodoreanu e mai puțin despre Esenin, e mai mult despre George Lesnea, o mică și sclipitoare apologie de bijutier adusă cu prietenie: "De când îl știu pe Lesnea, tot în picioare-l știu, drept și vibrant ca plopii cu frunză tremurătoare. Perpendicular pe viață, Lesnea nu cunoaște lenea orizontală a bieților fericiți. Trupește e uscat și nalt ca un beduin. De câte ori îl văd, chiar dacă-l descopăr într-o casă, am impresia că vine de afară, aducănd vești și taine pe care le știe numai vântul naltului și zarea nunțială a cocoarelor", un osândit "la marea insomnie a sufletului care se agață, cântec și delir, de grumazul galopului vital". AD
Mă vor uita? Asta-i surpriză!
Am fost uitată de sută de ori!
De-o sută de ori în mormânt întinsă,
Unde poate și sînt uneori.
Iar muza, când surdă, când oarbă,
Prindea în pământ mucegai,
Ca Phoenix din scrum să se-ntoarnă,
În cețuri albastre alai.
p.s. când ai o soră vulcanică, cu inimă mare și curată, care-i și soră cu munca și cu talentele, te simți (uneori) ca un frate mai mic și te-apuci de ziua ei, dacă nu să scrii, măcar să-i dedici niște strofe, ceea ce am și făcut...
La mulți ani, Nelly!
(să văd, dacă recunoști autorul, dar mai ales traducătorul :) AD
