Așa l-am văzut pe Andrei Pleșu la Chișinău în '91, parcă, sau '92 (nu-mi amintesc cu exactitate anul). I-am solicitat atunci un interviu, pe care l-am realizat la Palatul Republicii și l-am publicat în Literatura și Arta.
Întamplarea mi l-a scos mereu în cale pe Pleșu începând cu acea ceremonie de instalare a lui în postul de ministru al culturii în decembrie '89, când am gustat fascinat prima doză de elocință "românească" live în interpretarea duetului Dan Hăulică-Andrei Pleșu.
Au urmat numeroasele "nici așa, nici altminteri" din Dilema Veche, luările de cuvânt la lansările de carte de la Gaudeamusuri și Bookfesturi, chiar și unele instantanee din Piața Amzei la tarabele cu salată și spanac - captivante franje de interferență.
Ce mai, am un constant apetit pentru Andrei Pleșu!
