"La răspântia imperiilor moarte - de la Dunăre la Nistru" - Lucien Romier

În "La răspântia imperiilor moarte - de la Dunăre la Nistru" găsim un succint panoramic al României anului 1930 sub forma unor, la prima vedere, simple note de călătorie.  De fapt, e o atentă și subtilă observare și relatare sintetică ale unui distins intelectual - Lucien Romier - istoric, jurnalist, politician. Am fost surprins de modernitatea reflecției sale asupra Europei și de conștiența sa asupra construcției europene, din care nu ne vedea lipsind. Acum aproape o sută de ani Romier, despărțindu-se de Basarabia în acordurile unei orchestre de jazz dintrun han din vechiul port al Chiliei (nu-mi pot închipui asta cu tot dinadinsul - jazz la Chilia!), scria: "Părăsesc cu regret pământul Basarabiei despre care mi se spuseseră atâtea lucruri rele... Am văzut un popor, căruia unii îi reproșează spiritul greoi, dar care mi s-a părut înainte de toate de o factură solidă și de o energie conștiincioasă. S-ar putea ca, într-o bună zi, prin amestecul de rase atât de diverse temperamental, acest popor mai bine instruit, sigur de libertatea și viitorul său, lecuit de tarele sale care provin din mizerie, neîncredere, superstiții, alcoolism, să dea caractere originale și puternice."   Să fi fost acest rămas bun o simplă reverență a unui francez bine educat?  AD   (17.10.2021)

Lucian Boia: "Un joc fără reguli / Despre imprevizibilitatea istoriei"

Cine cade pradă profețiilor lui Lucian Boia (eu - de fiecare dată, ca și celor ale filosofului politic Vladimir Pastuhov, de altfel), deseori riscă să fie cuprins de disperare în fața nebuloasei viitorului. Boia ne avertizează casandric: "ceea ce probabil că nu reușim să ne imaginăm este tocmai ceea ce se va petrece în realitate". Punct! Și, când tocmai, să-l credem, având la îndemână azi destule semne, istoricul-vizionar ne administrează milos și un imbold încurajator: "oricât ar fi de nesigur deznodământul, e mai profitabil să fim parte a jocului decât sa rămânem în afara lui". În scurta-i sinteză despre cum se întâmplă Istoria, în spatele unor enunțuri sobre ale lui Boia, colcăie o mare pasiune pentru misterul ei. Molipsitor! Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istorieihttp://mesageria.md/single/carte/istorie/un-joc-fara-reguli-despre-imprevizibilitatea-istoriei   (P.S. chiar dacă s-au "învrednicit" să primescă wildcard-uri și invitații la joc, echipele aliniate în ultimele decenii de RM (și de România) s-au mulțumit să vină la stadion, dar să nu iasă din vestiare...adică, nici așa, nici altminteri...)  AD

"tragica predestinare a geniului moldovenesc" de mihail manoilescu

Această carte a sa Mihail Manoilescu a redactat-o între două arestări (19 decembrie 1945 - 19 decembrie 1948), ultima - fără întoarcere - moare în închisoarea din Sighet în 1950.Pe coperta manuscrisului indicase: "Se va publica numai după moartea mea".Galeria de portrete cuprinzând personalitățile lui M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza, M. Eminescu, P. P. Carp, Al. Averescu, N. Iorga și C. Stere, ar putea fi completată fără a o "șubrezi" cu cea al lui M. Manoilescu, el însuși purtând toate însemnele, pe care le-a catalogat drept constante afective și spirituale ale marilor moldoveni. Trăsătura fundamentală, cea care definește ființa marilor moldoveni după Manoilescu este "dezinteresarea de sine și lipsa instinctului sau a voinței de apărare personală" (!) - "aceștia nu sunt niște oameni care și-au calculat greșit jocul lor personal, ci care au refuzat un astfel de calcul" - subliniază el. În studiul său Manoilescu vorbește despre o impresionantă unitate de stil a personalităților moldovenești. Printre acele constante comune găsim nemulțumirea timpurie de soarta neamului, lipsa voinței egoiste, independența morală, orgoliul și izolarea, o mare energie spirituală, care se cheltuiește mai mult în domeniul ideilor decât în acela al faptelor, anteviziunea, un surprinzător realism constructiv, inadaptabilitatea, "renunțarea este o virtute moldovenescă", "apusul marilor moldoveni este totdeauna tragic", etc. La sfărșitul sintezei M. Manoilescu conchide: "Viața oricărui mare moldovean este o dramă corneliană cu un deznodământ shakespearian... Amintirea lor rămâne luminoasă și fecundă". Și, mai adaugă autocritic: "Poate că n-am fost vrednici de dânșii!"  AD   http://mesageria.md/single/carte/istorie/tragica-predestinare-a-geniului-moldovenesc

"Ierbar", versurile de debut ale Margaretei Dorian

Domnul Pavel, măturător la un liceu și curier pedestru cu jumătate de normă la mesageria.md, i-a dat o notă proastă ultimului volum de poezii livrat către client: cică, "n-au versurile rimă, o înlănțuire de cuvinte fără sens... " Mai pe scurt, nu i-au plăcut. N-am stat să fac polemică nici eu, departe de orientările actuale ale poeticii și cu un gust liric mai spre anacronic. ............................................................................................................................Pe biroul meu printre mai multe cărți de câteva zile s-a rătăcit un "Ierbar" - versurile de debut ale Margaretei Dorian. Am căutat să văd ce label-uri i-o fi aplicat G. Călinescu în a sa Istorie, însă nu-i pomenită, am dat doar de taică-său Emil Dorian. Despre Margareta și viața ei lungă (n-are sens să adaug "și zbuciumată", e de la sine înțeles, că nu putea fi alta viața unei evreice născute în interbelic în Europa de Est) aflu mai multe de la Claudiu Komartin (link în primul comentariu), care o prezintă ca pe "una dintre foarte rarele poete apărute în literatura română din prima parte a secolului al XX-lea ce reușesc să depășească clișeele scriiturii feminine naive". ...au încărcat tristețea în carele cu fânși-au dus-o prin orașul nostru - unde?Mirosul ei de câmp încinsaleargă ca un mânz fără stăpâncu coapsele rotunde!   ........................................................................................................................................................p.s. dacă n-ar fi solicitările pentru volumele de poezie în zilele de azi rarisime, i-aș ruga pe cei de la logistică să țină cont și de gusturile Dlui Pavel la ordonarea comenzilor...  AD (06 octombrie 2022)

Cum să pedepsești calomniatorii

Tocmai mă delectam cu povești indiene dintr-o ediție mai veche, aproape bibliofilă, când primii un link c-un virulent fake. M-am bucurat, că am răspunsul la îndemână și că nu voi trece cu vederea trimiterea. I-am citat trimițătorului o snoavă ("Cum să pedepsești calomniatorii") fără omisiuni:   "Un padișah a întrebat de un apropiat: - Cum se pedepsesc calomniatorii? Acela a raspuns: - Se taie urechile celor ce-i ascultă".   Sic!  AD