ALECU DELEU / SEMNE DE CARTE
"Poetul Ioan Sîrbu este singurul scriitor moldovean din jumătatea secolului trecut care şi-a publicat opera aici, în Moldova dintre Prut şi Nistru" relatează Leon. I. Boga.
Mai mult și cu mai multă ardoare entuziastă despre Ioan Sîrbu găsiți la Iurie Colesnic în Basarabia necunoscută Vol. 2, pag. 32-35
https://blogosfera.md/view-post-v-183259-0-romana.html
iar mai concis și sec - la George Călinescu în Istoria literaturii române, ediția a II-a, la pagina 279:
Nepotului meu Ciprian Cozaru:
- Mi-a "pasat"-o People ca o capodoperă a genului (n-am mai citit thrillere din secolul trecut, cred!) și s-a ținut scai de mine cu "temperaturi înalte" (noroc de marea la doi pași de mă răcoream periodic până am dat-o gata).
Ți-o recomand și ție în cunoștință de fapt că ești obligat la lecturi medicale, pe care le vei regăsi consistente și în acest roman al lui Ellroy, cu tangențe în psihiatrie și, mai ales, "chirurgie" aplicată în sprijinul genului literar anunțat de coperți și de speța scriiturii.
Sunt curios să văd și filmul, dar suspectez (cam așa se întamplă cel mai des), că se va lăsa bătut de literatură.
AD
(23.08.2014)
Îndemnat de o cronică de Andrei Pleșu în Dilema Veche despre cartea lui Ion Vianu Între violență și compasiune. Amintirile unui psihiatru, savurez entuziast reflecțiile unei inteligențe dense și de un gust superior. Iată, câteva spicuiri menite să intrige căutătorii de lecturi rafinate:" Limbajul uman este fondator pentru societate și, prin urmare, funciar violent";"Marea teamă a psihiatrului bun este aceea că ar putea întrerupe cursul gândirii celuilalt, împiedicându-l să descopere el singur ceva esențial despre sine ";" ... un psihanalist-Hristos, care primind palma peste obraz, nu ar fi întors și obrazul celălalt, ci ar fi oferit agresorului o interpretare, sensul simbolic al palmei";"Hamlet este un psihiatru bun (în ambele sensuri: bun opus lui rău, și bun, opus lui prost, incapabil)";
" ... psihiatria este o "meserie imposibilă", cum a spus ( la batrânețe!) Freud, alăturând-o altor două activități umane, la fel de imposibile, educația și guvernarea";
AD
(17.12.2019)
Punctez, doar, câteva curiozități în legătură cu "Corabia nebunilor" a lui Brant:
a) este cea mai populară carte în Germania până la Werther-ul lui Goethe
b) opul a suportat șase ediții încă în timpul vieții autorului, a fost rescris și tradus, spune internetul, aproape în toate limbile europene, însă în limba română nu l-am găsit (!), decât această ediție moldovenescă tradusă din rusă de Petru Cărare și prezentată grafic măiestrit de Isai Cârmu
c) unele din cele 112 capitole-ipostaze ale "nebuniilor" din ediția princeps, totuși, nu au trecut de cenzura sovietică - de exemplu, hulitorii ai celor sfinte nu au nimerit printre nebuni în variantele din urss-ul ateist
N-are rost să amintesc, că vasul alegoric al lui Brant n-a naufragiat în cele peste cinci secole de la lansare, și, că Sfântul Grobian, personajul fictiv protector al viciilor umane și al oamenilor grosolani și vulgari, își face bine treaba peste tot - vă puteți convinge singuri citind acestă minunată capodoperă renascentistă. AD
(09.08.2021)
În "La răspântia imperiilor moarte - de la Dunăre la Nistru" găsim un succint panoramic al României anului 1930 sub forma unor, la prima vedere, simple note de călătorie. De fapt, e o atentă și subtilă observare și relatare sintetică ale unui distins intelectual - Lucien Romier - istoric, jurnalist, politician.
Am fost surprins de modernitatea reflecției sale asupra Europei și de conștiența sa asupra construcției europene, din care nu ne vedea lipsind.
Acum aproape o sută de ani Romier, despărțindu-se de Basarabia în acordurile unei orchestre de jazz dintrun han din vechiul port al Chiliei (nu-mi pot închipui asta cu tot dinadinsul - jazz la Chilia!), scria: "Părăsesc cu regret pământul Basarabiei despre care mi se spuseseră atâtea lucruri rele... Am văzut un popor, căruia unii îi reproșează spiritul greoi, dar care mi s-a părut înainte de toate de o factură solidă și de o energie conștiincioasă. S-ar putea ca, într-o bună zi, prin amestecul de rase atât de diverse temperamental, acest popor mai bine instruit, sigur de libertatea și viitorul său, lecuit de tarele sale care provin din mizerie, neîncredere, superstiții, alcoolism, să dea caractere originale și puternice."
Să fi fost acest rămas bun o simplă reverență a unui francez bine educat? AD
(17.10.2021)
