În ciuda titlului, Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc explorează exclusiv zona cinema-ului viu, adevărat. Teritoriul cartografiat de Marian Sorin Rădulescu este unul mai degrabă personal decât exhaustiv. Pentru cine vrea sa cerceteze Nunta de Piatră, Meandre, Suta de lei, Concurs, Faleze de nisip, Pas în doi şi multe altele, nu îmi pot imagina o călăuză mai devotată şi mai competentă. Cronicele din acest volum vorbesc mereu despre unul şi acelaşi lucru: sensul adevăratului cinema este acela de a lumina şi ilumina. De a atrage reflecţia, nu de a distrage. De a educa gustul, nu de a-l perverti. De a curăţi ochiul, nu de a-l sminti. Ceea ce ţineţi în mână nu este o carte. Pseudokinematikos este o hartă. Cine se apleacă asupra ei cu atenţie va descoperi comori uitate ale filmografiei româneşti din perioada comunistă şi nu numai. Va desluşi valori autentice şi neperisabile ale cinematografului dintotdeauna.