Odată cu apariţia celui de-al doilea volum din seria Cinema 2. Imaginea-timp, cititorii români au în sfârşit acces la integralitatea celui mai semnificativ demers analitic şi teoretic al cărui obiect a fost cea de-a şaptea artă, în decursul istoriei sale. Conceput ca o sumă de mare anvergură, dipticul lui Gilles Deleuze nu schimbă doar abordarea filosofică a celor două concepte de bază ale fiinţării omului în lume, „spaţiul”(Imaginea-mişcare) şi „timpul” (Imaginea-timp), din perspectiva mutaţiilor gnoseologice produse de apariţia cinematografului, ci vine şi cu o multitudine de interogaţii conexe: dragostea, moartea, politicul, adevărul, vorbirea. Toate sunt însă abordate pornind de la filme, de la modul în care cinematograful a ştiut să elaboreze o eficientă gândire în act. Or, în fond, meritul suprem şi puterile gândirii cinematografice sunt de „a ne reda credinţa în lume”, aşa cum susţine Deleuze însuşi. (Ioan Pop-Curşeu)
