Sertarul unui vechi birou păstrează închise în el hârtii rămase de la dr. Ion D. Vulcănescu: acte, agende, însemnări, note de lectură, excerpte din ziare. Cu emoţie printre ele am găsit şi trei piese de teatru: Moise, Iisus and co, comedie în cinci tablouri, Perpetuum mobile, comedie într-un act şi Pariul, piesă în trei acte. Autorul lor, doctor în matematici şi, în consecinţă, profesor de matematică, dar şi funcţionar la Ministerul Finanţelor, partizan, yoghin, dr. Ion D. Vulcănescu a făcut parte dintre acei oameni cari au fost, la vremea venirii comuniştilor în România, tineri şi în plină putere pentru a se opune şi a lupta împotriva lor, riscându-şi, dacă nu viaţa, cel puţin libertatea şi cariera. De unde, până în 1946 fusese colaborator la Ministerul Finanţelor al mai celebrului său văr, Mircea Vulcănescu, intelectualul de mare clasă, care fusese în stare „să-şi sacrifice vocaţia catedrei sau vocaţia filosofică şi să se angajeze în construcţia gestiunii publice, a administraţiei de stat” (cum precizează Nedic Lemnaru într-o amplă notă asupra ediţiei de Memorii ale lui Nichifor Crainic), atitudinea de rezistenţă îl duce şi pe dr. Ion D. Vulcănescu în temniţă, iar după aceea, profesia sa, din păcate, nu a cunoscut un drum ascendent.  Piesele lui, toate trei, sunt opera tocmai a acestui om care a cunoscut ceea ce a fost mai rău în societatea comunistă: închisoarea, lipsurile materiale, marginalizarea. Tocmai aceste experienţe l-au dus spre teatru, toate cele trei piese atacând ideologia comunistă a cărei esenţă e perfida grijă faţă de popor. Soţia lui, Rodica-Smaranda Vulcănescu, mi-a îngăduit să le citesc şi trebuie să recunosc, cele trei piese merită toată atenţia. Nu numai pentru că (eu, una) nu cunosc alte lucrări dramatice scrise înainte de 1989 şi nedate la iveală pentru că erau contra regimului, ci şi pentru valoarea lor artistică.