"Avindu-l ca autor pe italienistul si criticul literar Geo Vasile, volumul Pluralul romanesc poarta un subtitlu generos si justificator in ceea ce priveste selectia facuta: Cartea, cu pretul vietii. Sint alaturate, intr-un adevarat tur de forta prin cultura romana (si ceva in plus), texte scrise de-a lungul ultimului deceniu despre Cioran, Eliade, Blaga, Barbu, Cezar Baltag sau Pavel Florenski. Exemplele ar putea fi inmultite simtitor, autorul dovedind ca poseda ceva din echidistanta asumata a istoricului religiilor pentru care Evangheliile si legendele cosmogonice africane au aceeasi valoare. Intilnim, astfel, in imediata vecinatate a prezentarilor dedicate cartilor lui Octavian Paler sau Nicolae Balota, cronici ale lucrarilor Insemnari istorice despre satul Vorniceni din tinutul Dorohoi sau Masacrul inocentilor, apartinindu-le lui Octavian Ionescu si, respectiv, Victor Birsan. Le apropie aceeasi abordare prudenta, fara ipoteze spectaculoase, textele parind mai degraba rodul unui efort de consolidare a unor verdicte mai vechi decit coagularea intuitiilor primei lecturi. Cel mai adesea, tonalitatile evocatoare submineaza spontaneitatea primei impresii. Cind scenariul este rasturnat, textul cistiga in expresivitate, ca in articolul consacrat Istoriei… lui Radu G. Teposu: „Histrionici si fara iluzii, literatii deceniului noua au dorit sa refaca textual o lume a deznadejdii si a absurdului, un Babel de a carui iminenta abolire s-au indoit, retoric si ceremonios, doar de ochii publicului“.Un lucru este sigur, si anume ca impulsul scrierii multor texte l-au constituit reperele biografice ale celui pe care il vizau, de unde si certitudinea ca Geo Vasile frecventeaza cu asiduitate dictionarele de istorie literara. Articolului despre Ion Barbu din martie 1995 ii urmeaza, previzibil, in luna mai a aceluiasi an, unul despre Lucian Blaga, primele rinduri ale celui din urma deconspirind caracterul ocazional si omagial al amindurora: „Dupa centenarul Ion Barbu, sarbatoarea prilejuita de cei o suta de ani de la nasterea lui Lucian Blaga (9 mai 1895, Lancram, judetul Alba) vine sa incununeze aceasta neverosimila, perena primavara a poeziei si gindirii romanesti“. Uneori, tristetea de a nu fi reactionat la timp este abia disimulata: „Un zvon cel putin straniu a circulat pe la inceputul lunii iunie 1996, conform caruia profesorul Al. Balaci ar fi implinit 80 de ani. Pina ne-am dumirit, consultind istorii literare, dictionare romanesti si straine, iata ca gemenii au si facut loc racului“.Facuta de pe astfel de pozitii, critica literara sfirseste iremediabil in discurs encomiastic. E cazul medalioanelor dedicate poetilor interbelici, scurta biografie si inventarierea temelor majore neputind constitui o miza prea mare, indiferent de numele autorului.Exista in toate acestea o anumita monotonie pe care autorul incearca sa o spulbere din cind in cind prin inserarea unor adevarate filipice la adresa celor care, din varii motive, au sustinut puncte de vedere diferite. Bunaoara, comentind opiniile nefavorabile exprimate de unii scriitori din exil la adresa lui Mircea Eliade, autorul conchide ca „in preajma unor personalitati covirsitoare prin opera si impact omenesc, recunoscute decenii la rind de comunitatea stiintifica si literara mondiala, orice agitatie de tip contestatar ni se pare sterila si de un gust indoielnic, amintind cit de plastic este dictonul: Parturiuntur montes et nascitur ridiculus mus“. Onorabila in intentie, o astfel de pozitie isi dovedeste precaritatea tocmai prin faptul ca tabuizeaza subiectul inainte de a-l fi supus unui examen lucid si nuantat, care nu presupune in mod necesar finalitati iconoclaste.Preocupat sa consolideze, Geo Vasile neaga orice fel de eroziune, avind, asemenea evreilor care reconstruiau Ierusalimul in timpul lui Neemia, mistria intr-o mina si sabia in cealalta. Cind este vorba, insa, de critica literara, putin relativism nu strica. Dimpotriva, el legitimeaza judecata de valoare". /Marius Tepes/