În condiţiile societăţii moderne adolescenţii crează mai multe probleme decât în epocile trecute. Aglomeraţia urbană, creşterea continuă a tentaţiilor, pătrunderea tehnicii moderne în toate sferele vieţii, prelungirea stagiului şcolarizării, confundarea termenului de «democraţie» cu «libertate» sunt doar câţiva factori care justifică creşterea interesului pentru cercetarea fenomenului « fugii de acasă ». Toţi aceşti factori au contribuit mai mult sau mai puţin la creşterea numărului de adolescenţi care fug de acasă, fenomen semnalat în toate ţările. În acelaşi timp se observă o scădere a limitei de vârstă la care aceste manifestări comportamentale încep să apară. Dacă în trecut pentru adolescenţii din mediul rural, posibilităţile de manifestare a trăsăturilor dizarmonice ale personalităţii sale în formare erau relativ limitate şi relativ uşor de suportat de către ceilalţi (fuga la mică distanţă, furturi cu o importanţă neglijabilă etc.), în prezent prin extinderea «cuceririlor» civilizaţiei (dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicării internet, telefonie mobilă etc.) copilul devine în mai multe situaţii o «victimă» a tentaţiilor, iar deplasările pe distanţe mult mai mari crează mai mari dificultăţi celor preocupaţi de detectarea adolescentului fugit de acasă.