Cartea de fata, scrisa cu toata ardoarea proprie unui temperament pasional, se prezinta ca un dublu portret: al personalitatii polivalente a lui Mihail Manoilescu si al sotiei care i-a stat nedezmintit alaturi in toate avatarurile unei vieti marcate de momente de apogeu, dar si de prabusiri tragice. Autoarea nu si-a propus sa scrie o biografie romantata si, cu atat mai putin, o cronica obiectiva a societatii romanesti din prima jumatate a secolului XX. Multe dintre figurile politice pe care le evoca apar intr-o lumina diferita de aceea in care avea sa le retina istoriografia de mai tarziu. Probabil ca tocmai in aceasta perspectiva inedita rezida interesul major al marturiei sale. O carte care, reinviind o lume complexa, nici paradisiaca, nici infernala, sau poate si una si alta, dezminte deopotriva opiniile zelatorilor si ale detractorilor actuali ai perioadei.
