Lapidarea – un obicei barbar si extrem de crud, transmis din negura timpului pana in ziua de azi. O parte intunecata a oamenilor, pe care Freidoune Sahebjam a decis sa o prezinte lumii intregi.       Mereu supusa, crescuta de mica in tradițiile unei societați rigide, conduse exclusiv de barbați, Soraya a trebuit intotdeauna sa se supuna regulilor altora. Casatorita forțat de la o varsta frageda cu un soț abuziv, care decide s-o paraseasca si, impreuna cu un presupus mollah si un primar maleabil, pune la cale un complot in care isi acuza soția ca l-a inselat, Soraya n-a avut practic nicio sansa. Unica ei greseala a fost faptul ca, in fața numeroaselor abuzuri si suferințe, a ales sa nu mai vorbeasca. Tacerea i-a fost fatala. Singura ei aparatoare, venerabila matusa Zahra, a fost neputincioasa in fața isteriei colective care a cuprins mulțimea in acea zi fierbinte de vara.     Lasand la o parte nedreptatea si duritatea actului in sine, cartea scoate in evidența un adevar socant: propria familie te poate trada pentru a se supune regulilor comunitații din care face parte. Totusi, chiar si in fața morții, o femeie nevinovata poate dovedi curaj si demnitate. O poveste tulburatoare despre cruzime, norme rigide, adevar si iertare.     Freidoune Sahebjam, ziarist de origine franco-iraniana, corespondent de razboi si scriitor, a castigat recunoasterea internaționala cu aceasta carte care, dupa ce a fost tradusa in limba engleza, a reprezentat baza scenariului unui film cutremurator: The Stoning of Soraya M.       Fragment din volum:       “Intr-o iarna, Firouzeh, prietena din copilarie a Sorayei, muri de pneumonie. Lasa in urma doi copii si un sot, Hashem, baiat serios si muncitor, fierar de meserie si var al lui Ghorban-Ali. Hashem, la fel ca tatal lui, repara totul in Kupayeh: carute, biciclete, cazmale, ustensile de bucatarie, scripeti de fantana, samovare...     Dupa moartea prietenei ei si vazand tulburarea si zapaceala vaduvului, Soraya decise sa-i vina in ajutor. Firouzeh isi tinuse casa in ordine; totul era curat si aranjat cu grija. Insa tanarul tata, care-si pierduse mama foarte devreme si n-avea sora, era incapabil sa gateasca, sa faca cumparaturi si sa se ocupe de copii.     Soraya era disponibila. A stabilit, asadar, ca se va duce la Hashem de doua ori pe zi ca sa-l ajute cu treburile casnice. Aceasta era ocazia pe care o astepta Ghorban-Ali ca sa se debaraseze de ea. Cu rabdare, de fiecare data cand urca din nou in sat, o urmarea, o pandea, o haituia ca s-o faca sa cada in capcana pe care i-o intindea.     Tanara femeie, fara sa-si dea seama o singura clipa ca zilele ei erau numarate de acum inainte, continua sa faca drumuri la vaduvul lui Firouzeh, ca sa se ocupe de copiii lui, fara sa-si neglijeze totodata propria casa si familia.     Putin cate putin, in sat se raspandira zvonuri suparatoare despre Soraya.”