"Destinul, cu a carei umbra voluptoasa, se pare, ne identificam, se desprinde, desigur, din trecutul nostru (nu prea indepartat) sumbru și derizoriu. Fața luminoasa a destinului e departe de noi… Astfel, lumina palida din jurul nostru (o lumina puternica ne-ar fi adancit in bezna, prin orbire) ne ofera prilejul, oarecum favorabil, de a descoperi, totuși, in noi chipuri inedite și inca vii. Acestea ne ajuta sa ne ducem cu demnitate, pana la capat, crucea destinului, la care suntem condamnați". (Igor Isac)
.s.
