Prezentul volum se doreşte a fi o sumă de portrete a unor personaje conexate mai mult sau mai puţin direct fenomenului legionarismului românesc interbelic. După 1990, conceptul de naţionalism a fost supus unor critici vehemente, adesea nenuanţate, fiind echivalat cu xenofobia, antisemitismul sau chiar cu rasismul. Legionarismul a reprezentat expresia cea mai radicală şi mai controversată a naţionalismului românesc. Adepţi şi simpatizanţi ai Mişcării Legionare au pierit într-un număr semnificativ, fie în Mişcarea de Rezistenţă Anticomunistă din România postbelică, fie în închisorile regimului comunist, în perioada 1948-1964.
