Carl Schmit s-a născut în anul 1888, în localitatea Plettenberg din Westfalia, a fost un prestigios profesor al Universităţii din Berlin şi cel mai important jurist al Germaniei. După ce s-a opus venirii lui Hitler la putere, s-a alăturat nazismului, însă pentru o perioada scurtă, de 3 ani, ceea ce i-a atras multă suferinţă şi nedreptate. A fost arestat şi anchetat mai întâi de ruşi, apoi de americani şi întemniţat la Nurenberg, unde refuză procesul de denazificare, respingând acuzaţia de nazism. Până în anul 1985, când s-a stins din viață tot în localitatea natală, a continuat să-şi elaboreze opera de filozof al istoriei, fără să-şi modifice poziţiile ideologice de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Eseistul şi scriitorul de filozofie, Ion Papuc, prin lucrarea Carl Schmitt – Concepte politice, readuce în dezbaterea intelectuală unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului trecut. Un gânditor blamat de învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial care, ajutaţi de falşi gânditori şi ideologi (plătiţi ca mercenari), au reuşit să conducă lumea distrugând sistemul de valori pe care se întemeiase până atunci, iar astăzi se văd rezultatele: o lume într-un proces de descompunere, fără stâlpii ei de conştiinţă şi spirit, din care au fost alungate adevăratele spirite şi elite.