N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută.
