Pe 6 iulie 2008, doi sportivi fermecători s-au întâlnit pe Terenul Central de la Wimbledon, într-o finală care a marcat un moment istoric în tenis. Roger Federer era pe punctul de a ocupa poziția binemeritată de cel mai bun jucător din istoria acestui sport. Campion la Wimbledon de cinci ori la rând, elvețianul trebuia doar să-și susțină parcursul.  Și exact atunci a apărut la orizont rivalul său, eroul spaniol Rafael Nadal, omul momentului. Potrivit autorului, meciul captivant pe care l-au jucat cei doi tenismeni o fost „o demonstrație de patru-ore-și-patru-zeci-și-opt-de-minute de tenis ca la carte – o sărbătoare a talentului, a acurateței, a grației, a forței, a vitezei, a anduranței, a determinării și a sportivității”. Dar a fost, totodată, și rezumatul unei rivalități fascinante și nuanțate, aprig disputate și de proporții istorice.  După cum arată Lovituri de geniu, rivalitatea Federer-Nadal face parte din elita rivalităților sportive, iar confruntarea lor legendară de la Wimbledon nu este doar una dintre cele mai mari partide din istoria tenisului, ci și unul dintre cele mai însemnate evenimente sportive din istorie în general.  Povestea antrenantă a lui Wertheim, depănată „lovitură-cu-lovitură” atât din teren, cât și din culise, a încleștării din 2008 dintre Roger Federer și Rafa Nadal de pe altarul tenisului – Terenul Central de la Wimbledon – aduce în prim-plan schimbarea de regim care a avut loc în Regatul Tenisului. O carte captivantă.