Lucrarea de faţă îşi propune a realiza o analiză a unei posibile metodologii apreciative de intervenţie la nivelul grupurilor pe care am intitulat-o Grupul de socializare apreciativ. Această metodologie de lucru am implementat-o în contextul planificării sociale, prin intermediul programului „Dimineaţa la cafea”, desfăşurat în cadrul Biroului de Asistenţă şi Consiliere pentru persoane cu Handicap, din cadrul Centrului Diecezan Caritas, Iaşi. Planificarea sociala înseamnă pentru unii autori (Cojocaru, 2003) “dezvoltarea, expansiunea şi coordonarea serviciilor sociale şi a politicilor sociale utilizând raţional resursele pentru rezolvarea problemelor atât la nivel local, cât şi la cel societal” (Lauffer, 1981, cf. Cojocaru, 2003). Cercetarea a pornit de la implementarea grupului de socializare apreciativ şi analiza impactului asupra membrilor participanţi (persoane cu dizabilităţi locomotorii), analiza metodologică a grupului pornind de la nivelul teoretico-epistemic finalizată cu elaborarea unui model de protocol de implementare a grupului, precum şi posibilitatea extrapolării acestuia la nivelul altor arii ale practicii sociale.