Simfonist prin natura talentului, Piotr Ceaikovski a crezut întotdeauna că expresia muzicală este legată de cea literară. Pentru compozitor, o adevărată plăcere era să se adâncească în lecturarea textelor Contelui Lev Tolstoi şi să savureze filosofia lui Baruch Spinoza. Aceasta este explicaţia în virtutea căreia lucrările sale, în majoritate, sunt programatice. însă, mai presus de toate, stăteau evenimentele vieţii artistice. Sălile de concerte şi teatrele îl atrăgeau ca un vârtej căruia nu i se putea împotrivi. Şi mai erau călătoriile: în prima vizită a lui Ceaikovski la Tiflis (Tbilisi) din aprilie 1886, chiar de ziua muzicianului, ansamblul de cântăreţi-solişti şi orchestra au reluat spectacolul cu opera Mazepa. Toţi şi-au dat silinţa să cânte bine, şi au reuşit. Loja preţiosului invitat era împodobită cu florile preferate, sute de lăcrămioare aduse special de la Kutaisi.