Johann Sebastian Bach reprezintă unul dintre pilonii importanţi ai muzicii universale. Este un adevăr confirmat în timp: creaţia sa, după o perioadă de tăcere, s-a instalat ca reper cultural şi pilduitor exemplu de perenitate. în contextul experienţelor artistice actuale, diverse, nonconformiste, muzicii lui Bach nu i s-a ştirbit prestigiul şi nu i s-a mai contestat valoarea. Dimpotrivă, întâlnirea cu această fertilă experienţă a barocului oferă lumii de astăzi, atât de zbuciumate, calea regăsirii echilibrului şi împlinirii năzuinţelor înalte. Cartea de faţă încearcă să explice miracolul. Anecdotica unei vieţi modeste a fost depăşită de excepţionala activitate artistică a unui om şi a unui muzician ancorat profund în sensibilitatea epocii în care a trăit, dar care a avut darul de a-i depăşi în acelaşi timp graniţele. Johannes şi Matthäus Passion, Ofranda muzicală, Variaţiunile Goldberg şi în final Arta fugii sunt câteva dintre edificiile monumentale, Clavecinul bine temperat, Sonatele şi partitele pentru vioară solo sunt piese alături de multe altele care se adaugă mozaicului de forme şi genuri muzicale pe care Bach le-a însufleţit şi înnobilat cu forţa geniului său creator.  Exemplul cantorului de la Leipzig, al excepţionalului organist şi clavecinist, al pedagogului şi compozitorului Bach ne apare astfel, deopotrivă, oglinda barocului aflat la zenit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi proiecţia viabilă a ceea ce va fi fost să se împlinească peste veacuri.