In baza studiului intreprins, se subliniaza ideea ca in noile conditii, politicul, compartiment in care poporul roman se dezvoltare timp indelungat in entitati politice diferite, era chemat sa actioneze ca factor de initiativa, de presiune, in vederea consolidarii unitatii politice, prin unificarea legislatiei, cu apropierea realitatilor din toate domeniile, nu ca o contopire mecanica, uniformizatoare, pripita sau brusca, ci prin una fireasca, evolutiva. Aceasta unificare avea ?i menirea de a contribui la eliminarea particularitatilor administrativ institutionale regionale ?i sa devina o parghie puternica, menita sa impulsioneze procesul imperios de refacere ?i dezvoltare economica a tarii, de modernizare a structurilor economice, politice ?i culturale ale Romaniei intregite. Lucrarea pune in lumina in analiza institutiilor politice din ace?ti primi ani de dupa Marea Unire ?i varietatea luarilor de pozitie cu privire la unificarea institutionala, mai ales in Parlament, el insu?i exponent al Unirii, ?i in publicistica, cu practica mentinerii pentru un timp relativ scurt al unor legiuiri specifice doar unor regiuni care s-a interferat cu extinderea tacita sau expresa a unor legi din vechea Romanie spre noile provincii unite cu patria mama. O mare insemnatate in inchegarea acestui proces complex l-au avut ?i aplicarea marilor reforme: cea electorala ?i cea agrara.