Membrii Ordinelor iniţiatice au fost întotdeauna împiedicaţi să-şi afirme public afilierea la vreun ordin, ba chiar trebuiau să nege această afiliere, dacă ar fi fost interogaţi de autorităţile profane. Vechii scriitori rosicrucieni au ştiut să adopte această disciplină a tăcerii în unele vremuri în care, chiar dacă nu se mai înălţau ruguri, gândirea era departe de a fi liberă; fie din motivul că aceşti scriitori nu aparţineau într-adevăr Fraternităţii Rosicruciene, fie pentru că aparţineau Ordinului, dar nu doreau să se afle acest lucru.
