Stima de sine scăzută a adolescenţilor poate fi îmbunătăţită prin aplicarea unor tehnici de dezvoltare personală, în cadrul activităţii de consiliere.

Adolescenţa este o perioadă de intense schimbări la toate nivelurile şi în special, în planul personalităţii. Apar şi se dezvoltă atitudini, concepţia despre lume şi viată, se dezvoltă creativitatea şi idealurile, ca modalităţi de adaptare eficientă. Închiderea în sine pe care adolescentul o afişează frecvent trebuie înţeleasă ca expresia nevoii lui interne de a găsi răspunsuri la problemele care îl frământă. Sensul principal al autoanalizei este determinat de necesitatea de definire a conţinutului imaginii şi opiniei despre sine.

Lucrarea se adresează:

- în primul rând dascălilor de la catedră, care se confruntă cu problemele adolescenţilor, cauzate de o stimă de sine scăzută, precum probleme emoţionale: depresie, anxietate, iritabilitate; probleme de comportament: agresivitate; scăderea rezultatelor şcolare: eşec şcolar, abandon şcolar; imaginea corporală negativă; tulburări alimentare: anorexie, bulimie, suicid;

- în al doilea rând părinţilor, a căror copil a ajuns la vârsta adolescenţei şi nu îi mai înţeleg comportamentul tot mai agresiv;

- şi tuturor celor dornici de a cunoaşte adolescenţa, această etapă importantă dar şi dificilă din ciclul vieţii omului, cu toate particularităţile fizice şi psihice importante.