Oare, vrând să eradicăm perversiunea nu punem în pericol o distincţie fundamentală pentru civilizaţia noastră, şi anume distincţia dintre bine şi rău?

Cartea îşi propune să schiţeze – din punct de vedere cultural – istoria comportamentului pervers. Scopul autoarei este să smulgă eticheta de pervers din contextul exclusiv al sexualităţii în care a fost plasată până acum şi să-i confere o abordare mai largă. Istoria omenirii ne oferă diverse modele de atitudini considerate deviante sau extravagante, pe motiv că ele se abat de la normă şi încalcă aşa-zisa ordine naturală a lumii. Fiecare epocă aduce în scenă propria figură exemplară de pervers: ascetul, respectiv martirul (în epoca medievală); libertinul sau depravatul la Sade (în secolul al XVIII- lea); copilul care se masturbează, femeia isterică, homosexualul (în secolul al XIX-lea); nazistul, apoi teroristul (în secolul XX) etc.