Nu mi-am dorit nici o clipa ca abordarea lucrarii de fata sa fie una stiintifica, ci una pragmatica, adresata celor care se afla la inceputul carierei intr-un spital, dar si celor care au deja experienta si doresc sa afle opinia unui coleg pentru ca, astfel, experienta langa experienta sa nasca idei noi care sa ne ajute sa fim de ajutor celorlalti.
Opinia mea este ca prezenta psihologului clinician in institutiile spitalicesti este obligatorie, indiferent de specialitatea sectiei sau a spitalului; argumentul principal pe care il invoc este acela ca orice afectiune, orice boala - indiferent ca este acuta, cronica, fie ca vorbim de traumatisme sau boli aflate in stadii terminale - reprezinta un eveniment de viata de cele mai multe ori cu un larg rasunet atat in viata pacientului, cat si a familiei sale.-Autoarea
.s.
