Volumul ilustreaza evolutia autorilor si a terapiei de familie in anii 80-90 prin deplasarea teoriilor sistemice spre observarea individului in dimensiunile lui intergenerationale. Cu aceasta importanta opera Andolfi si Angelo introduc in practica terapiei de familie o noua disciplina numita Psihologie relationala. Cu ajutorul acestei abordari clinicienii pot observa interactiunile familiei si simptomele prezente, dar pot de asemenea lega comportamentul si dispozitia fiecarui individ de propriul lui proces de diferentiere fata de familia de origine. Asadar, studiul miturilor familiei si transmiterea lor trangenerationala permite un diagnostic mai bun si un tratament mai eficient pentru psihopatologia copilului/adolescentului, ca si pentru criza maritala. Folosirea metaforelor si jocului in terapie este descrisa in carte, al carei capito de sfarsit, numit „Mitul lui Atlas“, reprezinta o lunga prezentare clinica a unei familii in tratament.
