In secolul al XIX-lea, complementar eudemonismelor sociale studiate de Michel Onfray in volumul al cincilea, apare o alta linie de forta: cea a radicalitatilor existentiale, precedata de ateismul lui Feuerbach care vesteste moartea lui Dumnezeu, deconstruind astfel crestinismul. Se adauga mitologia crestina deconstruita de Darwin, apoi nasterea unui individ postcrestin, plasat in mediul sau natural si imanent: natura.
