Este o carte care se bazeaza pe exemple, un mozaic de citate si confruntari. Chestiunea centrala o reprezinta definitia traducerii, iar raspunsul, sau, mai bine zis, intrebarea initiala, este ca inseamna „a spune cam acelasi lucru“. Desi, aparent, esenta problemei ar sta in acel „cam“, multe intrebari graviteaza si in jurul lui „a spune“,se vorbeste inclusiv despre asa-numitele traduceri intersemiotice, cum ar fi ecranizarea unui roman sau transpunerea unei poezii pe muzica, al lui „acelasi“ si, mai ales, al lui „lucru“. Ce anume trebuie sa redea traducatorul din textul tradus? Simpla suprafata lexicala si sintactica? Prea usor sau, mai bine zis, prea greu, dupa cum veti vedea. De aici pornesc o serie de explorari in universul traducerii, prin limbi diferite, pornind de la expresii idiomatice pentru a ajunge la textele lui Shakespeare, dand cuvantul mai intai traducatorului automat Altavista confruntat cu inceputul Facerii, totul sub semnul unui principiu: traducerea este in primul rand un proces de negociere, precedat de unul de interpretare.