Cartea se axează asupra legitimității sistemelor de referință în evaluarea școlară, în condițiile în care criza sensului evaluării începe să devină tot mai evidentă. Criteriile de jdecată nu sunt suficiente pentru o evaluare eficientă, ci acestea trebuie să fie pertinente, justificabile și recunoscute de toți actorii implicați în evaluare. Criza sistemelor de evaluare a apărut încă din secolul XIX, când mulți autori au început să scoată în evidență disparitățile dintre judecățile evaluatorilor. Tendința de standardizare excesivă caracteristică zilelelor noastre nu face decât să adâncească problema, să substituie calitatea cu cantitatea.