Numai moartea, cea care nu te-a tradat pe tot parcursul vietii, care te-a insotit in fiecare vers de i-ai facut pe critici sa te numeasca „poet fara egal al mortii", te-a redat vietii. Iar creatia este singura care nu te-a acuzat si care nu te-a luat de langa noi. Cartea nu este una de interviuri. Am suprimat intrebarile care existau initial, iar dialogul s-a topit intr-un lung monolog al destainuirilor ocazionale. Am vrut sa-mi respect cuvantul dat, de a face o carte si de a intocmi din ramasite un portret, altul si acelasi. Nu este un studiu critic, ci doar o tusa subiectiva spre aducere aminte. Dar, mai ales, este o veche vorbire cu „Cezar, fiul Xantipei".