Cartea constituie o pledoarie pentru redescoperirea rolului urias al rugaciunii in cunoasterea lui Dumnezeu, o demonstratie a implicatiilor profunde pe care le are rugaciunea in exprimarea si descifrarea adevarurilor de credinta, o incercare de a identifica legaturile stranse dintre rugaciune, pe de o parte, si dogmele Bisericii, viata crestina, ratiune, virtuti, asceza si mistica, ecleziologie, misteriologie, pe de alta parte. Intr-o lume dominata de ideologii potrivnice tainei omului, de filosofii straine de Dumnezeu si rupte de idealurile omului, de doctrine religioase care peroreaza despre Dumnezeu in vreme ce nu-l pot face simtit si inteles, intr-o lume cu “prea multa economie si prea putina rugaciune”, este absolut necesar sa-i propunem cititorului sa redescopere rugaciunea ca mijloc de depasire a starilor de stres, nervozitate si ca medicament impotriva tuturor angoaselor. Caci nevoia de rugaciune ne este innascuta, iar noi, inabusind-o, ne producem multe suferinte. Leacul nostru este comunicarea cu Dumnezeu si cu semenii.