„Lume fără cer” de Virgil Birău (uneori scris și Birou) este un roman memorialistic-documentar, publicat în perioada postbelică, care descrie viața din lagărele sovietice (Gulag) în care au fost duși mulți români după Al Doilea Război Mondial.

Cartea este o mărturie directă a autorului, care a fost deportat într-un lagăr din URSS. În roman, el relatează:arestarea și deportarea românilor;drumul spre lagăr, în condiții dure, inumane;viața din „lumea fără cer” – o metaforă pentru existența închisă, fără libertate, fără orizont, unde supraviețuirea devine singura preocupare;foamea, frigul, umilințele, munca forțată, controlul total al gardienilor;momente de solidaritate și rezistență morală, care arată cum oamenii încearcă să-și păstreze demnitatea;eliberarea și întoarcerea acasă, pline de speranță, dar și de dezamăgirea întâlnirii cu o lume schimbată.

Romanul combină realismul crud cu un ton reflexiv. Este o carte despre:totalitarism și represiunesupraviețuire fizică și psihicăpierderea și redobândirea libertății

Este considerată una dintre mărturiile literare importante despre experiența românilor în Gulag.