„Cel care va incerca sa cuprinda dintr-o singura rasuflare generoasa si extrem de variata scriitura a lui Heinrich Boll va descoperi ca tine in maini o «notiune». Caci in aceste scrieri - incepute cu douazeci de ani in urma si culminand cu romanul Fotografie de grup cu doamna - exista constant o dubla tema care deserveste o astfel de notiune sintetizanta: Estetica umanitatii si lipsa ei de adapost. Insa fiintele lipsite de adapost ale lui Boll nu sunt indivizi lipsiti si de credinta sau epave umane aruncate dincolo de bastioanele civilizatiei. Povestile lui sunt despre o societate in sine fara acoperis deasupra capului, o epoca deraiata, dislocata, care sta la fiecare colt de strada cu mana intinsa, rugandu-se pentru mila unui spirit bland si pentru solidaritate umana.“ - Discursul de decernare a Premiului Nobel pentru Literatura, 1972