Viata nu este ce ai trait, ci ce îti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti. (Gabriel Garcia Marquez)   In cele peste 600 de pagini, Marquez isi descrie copilaria, adolescenta si o parte din tinerete.   Cartea începe cu un episod din tineretea autorului, pe la douãzeci de ani, când mama sa îl roagã sã o ajute sã vândã casa bãtrâneascã din Aracataca. Marquez era la acea vreme un rãtãcitor, tocmai abandonase studiile de drept si îsi petrecea timpul citind si scriind, fãrã sã fi stabilit ce fel de scriitor doreste sã fie. Cãlãtoria cãtre casa pe care o pãrãsise la vârsta de opt ani îi trezeste amintirile, inspiratia, indicându-i ce ar putea sã scrie despre ea si sugerându-i, într-un fel, si cum sã scrie.   Marquez dã roatã amintirilor sale, concentrându-se asupra anilor în care a devenit scriitor, dar plonjând în anii copilãriei si ai tineretii pentru a prelua experientele care l-au influentat pe scriitorul ce urma sã devinã.   A trai pentru a-ti povesti viata este si o cronicã a familiei. Marquez descrie atmosfera în care creste, rudele si vecinii. De la tatãl sãu, telegrafistul, la hoarda în continuã crestere de rude, la mama sa (care îl pãrãseste în 2002, ca si cum ar fi pus punct cãrtii), la rudele mai îndepãrtate, fascinantul, si cu dragoste descris, clan.   Cartea este plinã de scurte portrete si schite, fiecare suficientã pentru a captura integral un caracter, asa cum este, de exemplu, neuitata paginã despre mãtusa oarbã pe care ne-o putem imagina perfect mergând prin casã si bazându-se doar pe mirosul ei pentru a se orienta. Mãrturiseste cã mãtusa murise când el avea numai doi ani, sugerând cã totul este memorie precoce dar si re-inventie lung exersatã, ce-l amãgeste chiar si pe autor cã se aflã în fata realitãtii. Totul se bazeazã pe povestile si legendele familiei pe care le ascultase si le reascultase si care se aflã la baza talentului sãu scriitoricesc.   Din paginile memoriilor transpare la tot pasul in mod navalnic exemplara vocatie de scriitor a lui Gabriel Garcia Marquez:" vocatia artistica, cea mai misterioasa dintre toate, careia ii consacri viata intreaga fara sa astepti nimic de la ea... pe care o porti inlauntrul tau de cand te nasti... asa cum este vocatia de preot.   In ziua in care am descoperit ca tot ceea ce imi placea cu adevarat era sa povestesc istorii, mi-am propus sa fac tot ce-mi sta in putinta spre a-mi implini aceasta dorinta. Mi-am spus: aceasta este vocatia mea. nimeni si nimic nu ma poate face sa ma consacru unei alte activitati."   Recomandare:   Vivir para contarla este mai mult decat o relatare de evenimente si amintiri aranjate intr-o carte. Marquez afirma inca prin motto-ul de la inceput ca viata nu este cea pe care ai trait-o, ci este aceea pe care iti amintesti ca ai trait-o. Timpul are darul de a deforma realitatea, care preia o aura mitica o data ce este vazuta prin ceata anilor. Astfel, autorul oscileaza in fluxul rememorarii, facand amestecuri intre amintiri diferite, ceea ce si da lucrarii stilul ei special.   De-a lungul acestui volum, artistul ne conduce prin universul unei copilarii emotionante, dezvaluind geneza si simbolurile din cateva dintre cele mai importante lucrari ale sale, precum Un veac de singuratate sau Dragostea in vremea holerei.