Istoriografia romaneasca intre imperativele ideologice si rigori profesionale 1953-1965 reprezinta o lucrare detaliata despre avatarurile istoriei si istoriografiei romanesti, in aceasta perioada, despre raportul dintre presiunile politice si rigorile stiintei. De asemenea, volumul este insotit de o serie de documente de arhiva inedite. Moartea lui Stalin (1953) a insemnat atat pentru URSS, cat si pentru intreaga lume comunista, sfarsitul unei epoci. Pentru regimul de la Bucuresti, desi la varful partidului destalinizarea a fost utilizata de Gheorghe Gheorghiu Dej in folos propriu, a deschis calea unei evolutii imprevizibile: tranzitia de la internationalismul proletar filosovietic la comunismul national, cu implicatii majore in toate domeniile, inclusiv in cel al scrierii istoriei, chemata sa ajute la construirea unei noi legitimitati a puterii.