Speram ca nimanui nu va scapa faptul ca titlul si spiritul rector al acestei antologii de texte risipite se incadreaza, fara abuz ori fortare, in gandirea lui Basil Munteanu. In intentia noastra, volumul constituie o paralela geamana la Permanente franceze. Dela Descartes la Giraudoux. Bucuresti, 1946, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta. Procedand astfel nu riscam a fi acuzati ca, intr-un fel sau altul, ne-am departat de conceptia autorului, atribuindu-i postum — ceeace ar fi grav — merite sau defecte ce nu-i apartin lui ci noua. Subimpartirea interna este dictata in mod logic de continutul pieselor componente.
Lectiile de deschidere a cursului de limba si literatura franceza la Facultatea de litere din Bucuresti in 1940 (nr. 1, 2) sunt nu numai programatice, ele mai sunt incarcate si de un grav simbolism. Dupa o absenta de aproape douazeci de ani, Basil Munteanu se intorsese in patrie. Aducea cu sine tot tezaurul de invatatura si experienta acumulat in anii parizieni dela cei mai straluciti maestri francezi. Ne inchipuim usor ce a insemnat, in momentul 1940, pentru auditorii sai bucuresteni aceasta Ťbouffee d'air fraisť. Profesorul le daruia nu numai o metoda de investigatie stiintifica ci propunea si un sens inalt cautarii lor infrigurate. Cand libertatea de gandire era amenintata concentric in Romania, glasul care, de la catedra proclama — dupa exemplul imprudent dar ireprosabil al lui Giraudoux — "detasarea de contingente si trairea realitatii, fie ea halucinanta, dar cristalina si extralucida", capata accente premonitionale.
Celelalte texte (nr. 3-17), desi in majoritate ocazionale, sunt articulate pe cateva idei centrale ale gandirii stiintifice a lui Basil Munteanu. Integrarea viziunii lui Brancusi in lirismul romanesc, relevarea muzicalitatii la Eminescu ori Minulescu exemplifica sinesteziile de arta plastica, muzica si poezie care constituie teritoriul unic si nedepasit, acoperit de studiile Ťserioaseť, adica in afara acestor comentarii marginale. Si unele si altele suporta usor confruntarea cu canoanele cele mai riguroase ale esteticii moderne (de ex. Etienne Souriau, La correspondance des arts, Paris, 1969). ŤPortreteleť lui Blaga si Densusianu (nr. 18, 19) ofera exemplificarea deplina a ceea ce B. Munteanu intelegea prin monografie psiho-literara ancorata in timp. Caci profilul maestrului sau intru filologie si poezie simbolista se reliefeaza asemeni figurii de prora a unui vas-amiral. Iar faptul de a elogia pe Ťvizionarul latinitatiiť in mijlocul germanismului, sigur de un triumf milenar, insemna ceva mai mult decat ridicarea intamplatoare a unei manusi. Era profesia de credinta a existentei insasi, asa cum B. Munteanu voia s'o exprime in mod neechivoc.
Textele finale (nr. 20, 21) constituie ambitiile ultime ale lui B. Munteanu: sintezele de istorie si cultura ale romanismului din tara bantuita de atatea incercari, dar si din exilul supus unor ordalii egale in intensitate, desi diferite ca aspect si efect. Permanente romanesti insemneaza, inainte de orice, dainuire spirituala, prin si dincolo de dezastre istorice.
Cuvantul din urma e al mitropolitului Varlaam, caruia niciunul dintre noi nu ar indrazni a-i refuza metania.
Eugen Lozovan Ianuarie 1994 Skodsborg, Danemarca.
.s.
