Lucrarea constituie o explorare monografica a interpretarii, ca demers corectiv, explorator, mediator, explicativ si critic. O bogata bibliografie, deschisa deopotriva spre hermeneutica filosofica (Heidegger si Gadamer) si spre stiintele umane (Weber, Habermas, Apel, etc.), e sistematizata de autor intr-o constructie originala, care-si propune sa ofere o reprezentare cuprinzatoare, veridica si operationala a multiplelor aspecte ale interpretarii, ca interfata a gandirii. Ea incearca sa raspunda intrebarilor, pe cat de stringente, pe atat de anevoioase: ce este interpretarea, cum functioneaza, care-i sunt limitele, daca si in ce masura poate ajunge la rezultate valide? Una dintre trasaturile distinctive ale cartii e ca interpretarea e vazuta ca un exercitiu rational, avand insa adesea o origine irationala si, in orice caz, fiind conditionata, in mare masura, de pasiuni, credinte, ambitii, frustrari, dorinta de putere etc.
