„Pe tot parcursul acestui studiu, ma concentrez asupra citirii si recitirii ca procese, ca activitati dependente de timp, ca explorari, ca vizitari si poate nostalgice revizitari ale textelor, ca plimbari prin paduri textuale, excursii de placere, hoinareli sau pelerinaje. Din punctul de vedere adoptat aici, interpretarile trebuie considerate mijloace pentru atingerea unui scop, acest scop fiind continuarea lecturii, extinderea ei in relectura si in scris si rescris. Aici nu citesc sau recitesc pentru a interpreta; interpretez, printre multe alte activitati pentru a citi, a reciti si a intelege recitirea. Distinctia dintre citire si recitire, care pare atat de evidenta pe plan empiric si pragmatic, este, pe plan teoretic, pe cat de inevitabila, tot pe atat de imposibil de sustinut. Strategia mea consta in a recunoaste aceasta imposibilitate, cu un mare numar de exemple specifice si in termeni analitici cat se poate de precisi, si a profita, in acelasi timp, din punct de vedere critic, de inevitabilitatea distinctiei, de necesitatea de a o reafirma, in pofida tuturor aporiilor si de intuitiile adesea paradoxale privind procesul lecturii carora le poate da fiinta o astfel de reafirmare“. Matei Calinescu