Tradarea criticii este o analiza critica concreta, acidulata uneori, de un patetism lucid a starii de fapt si a psihologiei literelor de azi. Si, mai ales, o incercare de a intelege spiritul si reflexele noastre de adaptare sau de aparare in vremuri de criza, indiferent sub ce forma apare ea. Tradarea criticii este, spuneam, o carte-document, situata in simetrie cu un alt volum-eveniment, scris la Paris intre anii ’88-’89, Spiritul romanesc in fata unei dictaturi. Un spirit creator de prim rang – la Nicolae Breban ne referim – care, dupa ce a ajuns in structurile de varf ale sistemului, devenind membru supleant al C.C., dupa Tezele din Iulie 1971, isi da demisia in semn de protest fata de dictatura personala a lui Ceausescu din functia de redactor-sef al Romaniei literare (post iute preluat de G. Ivascu, care devenise redactor sef la Contemporanului proletcultist, saptamanal al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, in 1957, exact la zece ani dupa alungarea Regelui Mihai I, si de „ucenicul” sau fidel, N. Manolescu, care au si procedat rapid la „debrebanizarea” Romaniei literare!; apropo, Manolescu, fost prieten in anii dictaturii al lui Breban, da, Manolescu cel transformat dupa ’89 intr-un denigrator al autorului Buneivestiri, o „debrebanizeaza” si azi cu un relativ succes social) – Breban isi da, asadar, demisia intr-un interviu publicat in Le monde, si, aflandu-se la Paris, se intoarce in Romania; in consecinta, cartile ii sunt, in anii urmatori, atacate constant, cu brutalitate, ca, de pilda, romanul Bunavestire. „Dupa amanari si tracasari prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iasi apare Bunavestire, roman scris intre anii 1972-1974. Cartea fusese refuzata, pe rand, de Editurile Cartea Romaneasca si Eminescu. Acest «roman exceptional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de catre Nicolae Manolescu, «scris cu verva, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil si original», este incununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa aparitie, romanul este incriminat cu vehementa in plenara CC al PCR din 28-29 iunie.”; in aceasta ordine de idei, vezi un dosar – continand un fragment din atacul brutal la adresa romanului si a autorului, proferat in Plenara CC al PCR de catre Titus Popovici, dupa care de indata au urmat atacuri in cele mai importante foi culturale si de partid – al aceleiasi capodopere brebaniene, Bunavestire, dosar inserat in Editia a IV-a a romanului, cu un argument al autorului, prefata, tabel cronologic si note de Laura Pavel (Editura Paralela 45, 2002). Acelasi roman – Bunavestire – figureaza printre primele zece romane ale secolului al XX-lea intr-o ancheta initiata de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001). Breban este mentinut in marginalitate sociala pana in 1989. Dupa 1989 revine din exil, propunand megaproiecte. Astfel, publica in circa douazeci ani, trilogia romanesca Amfitrion (1994), tetralogia epica Ziua si noaptea, tetralogia memorialistica Sensul vietii. Din romanele publicate mentionam: Francisca (1965, Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane), In absenta stapanilor (1966), Animale bolnave (1968, „Romanul anului” si premiul Uniunii Scriitorilor), Ingerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Panda si seductie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua si noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibila (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul in cultura (1996), Spiritul romanesc in fata unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovati fara vina, Tradarea criticii (2009) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viata Romaneasca). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vietii. Romanele sale au fost traduse in suedeza, franceza, rusa, engleza, bulgara etc. Publica trei romane la prestigioasa Editura Flammarion, Paris: In absenta stapanilor (1983), Bunavestire (1985), Don Juan (1991). Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Romane. Este director al revistei Contemporanul. Ideea Europeana.