Paradoxal în era tehnologiilor digitale avansate și a inteligenței artificiale, omenirea nu reușește să ofere răspunsuri rapide, adecvate și eficiente la aceste crize mondiale, cum este și criza pandemică prezentă. Așa se face că încă luptăm cu pandemia tot cu masca de protecție, distanțarea fizică și spălatul mâinilor, ca acum un secol; însă, găsirea unui tratament corespunzător și, mai ales, a unui vaccin care să prevină infectarea cu virusul SARS-CoV-2 va mai dura ceva timp.   Totodată, în perioada stării de urgență, uneori, am avut senzația că amestecul autorităților publice în exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului a fost exagerat. De pildă, experiența deloc confortabilă pe plan psihic și social a ieșitului din casă și a circulației pe străzi – pe distanțe cât mai mici în funcție de satisfacerea unor nevoi vitale, cum ar fi aprovizionarea cu alimente și procurarea de medicamente – cu declarație pe proprie răspundere, într-un anumit interval orar și sub control polițienesc și chiar militar.   Cu toate acestea, considerăm că această criză, în general și cea privind pandemia de coronavirus Covid-19, în special au avut sau ar trebui să aibă și o parte plină a paharului, și anume: conștientizarea faptului că umanitatea atât la nivel individual, cât și la cel colectiv are nevoie de un proiect serios de civilizație care să schimbe, înainte de orice altceva, comportamentul și atitudinea, pe de o parte, a fiecărui om și, pe de altă parte, a omenirii în ansamblul său. Așadar, apreciem că este un moment al reflecțiunilor, dar și al acțiunilor energice sustenabile și durabile pentru a îndepărta, atât cât se poate, superficialitatea și vulnerabilitățile omenești extreme în raport cu criza existențială planetară prezentă pentru a reuși să trăim demn noi și urmașii noștri într-o lume caracterizată prin instabilitate și imprevizibilitate.   Iar, așa cum releva Robert D. Kaplan, „în această epocă de anarhie relativă... să înțelegi lucrurile corect va fi mai dificil ca oricând. Motivul e că multe decizii sunt prin natura lor pe muchie de cuțit”. Prin urmare, lumea are nevoie „de lideri care să forțeze limitele a ceea ce este realizabil și care să poată în același timp să respecte astfel de limite.” (R. Kaplan, Revenirea lumii lui Marco Polo. Război, strategie și interese americane în secolul XXI, Ed. Humanitas, București, 2019, p. 282).   În fine, acolo unde a fost cazul, au fost operate în text corecturile ortografice și de punctuație necesare și am completat fondul ideatic în funcție de realitățile nou apărute până la momentul predării manuscrisului în vederea publicării.